Cand masina presei merge cu apa

Greseala a fost aici, imi pare rau s-o constat, a Guvernului. Cineva l-a sfatuit prost pe Tariceanu sa scoata pe gura o replica din filme: "totul e sub control". Niciodata, nimeni nu poate spune asta - nici macar Papa Benedict, singurul banuit de linie directa cu Cel de Sus.

La doi analisti, unul e indignat ca televiziunile se ocupa de inundatii. Nu se ocupa oricum, ci in mod desantat, interesat, motivat politic si impanat cu o dramaturgie ieftina, de carton presat si vopsit kitsch, dar in culori impermeabile. Societatea civila e suparata, ca in stiri au aparut generice in slow-motion, cu muzica sumbra si imagine virata spre sepia, ca pozele de pe morminte. Ce mai: lumea buna crede ca stirile n-au de ce sa smulga lacrima prostimii - ele trebuie sa informeze sobru si serios, fara exagerari.

Ei bine, am un singur raspuns la asta: daca vor asa ceva, sa faca bine sa stea acasa si sa se uite naibii la televizor! Ba sa-si mai cheme si ceva prieteni, sa scrie la rudele amploaiate in America, sa-si cheme de urgenta din Anglia copiii care termina facultatea, in general sa aduca pe cine pot si pe cine stiu, dar musai de buna conditie intelectuala. Si apoi sa-i convinga pe toti acesti cetateni altminteri extrem de ocupati sa stea cu ochii pe televizor de la ora 5 dupa-amiaza pana la miezul noptii.

Dupa socotelile mele, 2 milioane de telespectatori ajung. Dar, stii, colea, d-aia educati, cu discernamant si care refuza cu orice pret accidentele, asteptand cu nerabdare vestile despre implementarea aquis-ului comunitar. Asta e publicul de care avem nevoie si se rezolva. Aduceti-l la televizor si veti avea BBC la Bucuresti. Dar ce zic eu BBC: Reuters, France Presse si agentia China Noua la un loc!

Acum, fara gluma, analiza de media se cam face la noi dupa ureche. Doua lucruri nu sunt luate niciodata in calcul: concurenta intre posturi (care, intre altele, a dus la amintitele generice si stiri pe muzica dramatica, nu ordinul patronilor!) si teoria efectelor slabe ale presei (se gaseste in orice manual de teoriile comunicarii). Ea spune in esenta ca publicul nu crede, asa ca boul, ce-i spune presa. Ca negociaza fiecare semnificatie, in forul interior sau cu amicii la o bere. Ca poate sa-l iubeasca, de exemplu, mai mult pe Gigi, dupa o emisiune in care zece insi spun ca e un dobitoc.

Reporterii agresivi si care exagereaza fiecare paraias sunt o alta plangere a analistilor (intre care stimatul Traian Ungureanu, pe care altminteri il aprob in mare parte). Numai ca reporterii acestia exprima pana la urma o dorinta sincera si umana: aceea de a avansa in cariera. Scopul lor e simplu: sa fie (daca e posibil) mai spectaculosi si mai inspaimantatori in exprimare decat inventatorii directului de groaza: Catalin si Adelin.

Media poate c-a facut mari greseli in acoperirea inundatiilor. Insa nu pe aceea de a fi exagerat. Chiar si o singura casa prabusita, singura avere a doi batrani, se califica la o tragedie nationala. Nu e nevoie de numere - tocmai pentru ca nu mai vorbim de masele largi populare...

Greseala a fost aici, imi pare rau s-o constat, a Guvernului. Cineva l-a sfatuit prost pe Tariceanu sa scoata pe gura o replica din filme: "totul e sub control". Niciodata, nimeni nu poate spune asta - nici macar Papa Benedict, singurul banuit de linie directa cu Cel de Sus. In astfel de situatii, orice specialist in comunicare recomanda celui puternic un lucru: empatizeaza cu poporul si cere-ti scuze pentru orice scuze, chiar daca nu e vina ta...

Altminteri, reporterii televiziunilor au dormit prin masini, pe langa diguri si sate. N-ar fi dat rau deloc la imagine sa-i vezi si pe politicieni in situatia asta. Populism? Poate. Dar mai bine sa fie populisti baietii buni, decat ticalosii care-si viseaza, cu ochii deschisi, dictatura...