Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Răpunzând în cadrul unui interviu la întrebarea "Sunteţi dezamăgit de MRU?", Traian Băsescu, ca de obicei când e într-o situaţie stânjenitoare, a dat-o pe după cireş: "Nu eu am investit cel mai mult în Mihai Răzvan Ungureanu, ci PDL". Tradus: da, este dezamăgit, dar alţii sunt şi mai vinovaţi. Nu mă miră câtuşi de puţin uşurinţa cu care Băsescu se debarasează - mă rog, se delimitează - de MRU. Dincolo de alte impardonabile acte şi fapte, mai ales din timpul vremelnicului său prim-ministeriat, acesta plăteşte acum şi pentru ceea ce anticipasem într-un comentariu, pe când, ministru de externe fiind, optase, în conflictul Băsescu vs. Tăriceanu, pentru tabăra prezidenţială. Scandalul izbucnise cu prilejul răpirii în Irak a doi muncitori români, MRU direcţionând informaţiile către Băsescu şi lăsându-l pe premier în pantaloni scurţi. Observam atunci că, dacă-şi leagă viitorul politic, cariera, de Băsescu, MRU şi-o va compromite de la bun început: la primul inconvenient căpitanul îl va arunca peste bordul barcazului său. Ceea ce se şi întâmplă acum, şi nu-i nici o surpriză.
Cel puţin în ultimii 23 de ani, Băsescu a călcat pe oameni, chiar peste cadavre politice, spre a-şi atinge scopurile. Scopuri prea puţin general politice şi ancorate mai mult în profitul său personal. N-a ezitat niciodată, nici o clipă, să-şi mămânce propriii copii şi protejaţi politici, spre a se pune pe sine la adăpost. Aduceţi-vă aminte de păţania Monicăi Iacob Ridzi, care n-a deturnat fondurile publice petru ea însăşi, ci le-a cheltuit ca să-i facă o stridentă campanie electorală "gogoşicii lu' tata". Care tată ţinea morţiş să o planteze în Parlamentul European. Rememoraţi ce sa întâmplat astă iarnă. Sloganurile protestatarilor erau "Jos Guvernul Boc!", "Jos Băsescu!" şi "Alegeri anticipate!". Când s-a îngroşat gluma, când ciomăgarii de la jandarmi n-au mai speriat pe nimeni, Boc a fost sacrificat. Apoi şi înlocuitorul său de scurt parcurs, MRU, căzut la o moţiune de cenzură la care au pus umărul, din ordin, nişte portocalii.
Totul, spre a temporiza, dacă nu spre a anihila revendicarea "Jos Băsescu!". O singură dată sacrificarea pionilor nu i-a reuşit. Atunci când, vrând să dea PDL pe mâna Elenei Udrea şi a altor prospături, a încercat să juguleze tripleta BVB, Blaga-Videanu-Berceanu. O nucă prea tare până şi pentru Băsescu, care, într-o întâlnire de taină la Clubul Diplomaţilor, a fost nevoit să cedeze şi să-i lase în pace, ba şi să le promită noi privilegii şi funcţii. Totuşi, acumularea nemulţumirilor populare, a furiei mulţimii aduse la exasperare de politica dezastruoasă impusă de Băsescu în ultimii trei ani nu a putut fi anihilată. Dimpotrivă, iar valul mâniei electoratului - în măsura în care acesta se va prezenta în număr mare la urne, ceea ce Băsescu încearcă din nou să descurajeze - va mătura pe termen lung şleahta de prăduitori aflată până astă iarnă la putere.
Pe cine va mai sacrifica cu satâr politic sau penal, spre a se salva pe sine, Băsescu, după alegeri? Pe foştii miniştri Videanu, Udrea, Boagiu, Barbu, pe fostele sale scule parlamentare Blaga, Anastase, Oltean, Boureanu? Pe finii şi cumetrii săi? Pe oricine, canibalismul politic nu e selectiv. Deocamdată, cu MRU Băsescu a încercat apa din cazan, dacă e destul de clocotită. Pe lângă el, Vodă Lăpuşneanu, cu Moţocul lui, a fost un diversionist de duzină.
