Capcane pentru Europarlamentare

După atâta amar de vreme, iată că Traian Băsescu a rostit, public, un adevăr:”Dacă voi susţine un preşedinte de dreapta (păi cum altfel?! n.n.) o voi face după europarlamentare.”Dar, pentru că ne-am pierdut, cam de multişor poveste, încrederea în spusele sale, nici de data aceasta nu l-am crezut pe (încă)preşedintele României.

În realitate, Traian Băsescu a spus cu voce tare ceea ce foarte multă lume gândeşte şi anume că alegerile pentru Parlamentul European trebuie să marcheze un moment de răscruce pentru Uniunea Europeană şi pentru fiecare dintre statele membre! Nu mai este un secret că, atât Parlamentul UE cât şi Comisia Europeană- mă refer la cele aflate încă în exerciţiu-, poartă răspunderea principală pentru valul crescând de “euroscepticism” care bântuie pe Bătrânul Continent şi, poate, nu numai acolo. Prin extensie de sferă, unii autori vorbesc despre “sfârşitul Occidentului” ( de exemplu Herve Kempf în incendiara sa carte “Fin de l*Occident, naissance du monde”, Seuil 2013), dar asta este de-acum cu totul altceva…

Uniunea Europeană se află,aşadar, la o răscruce dureroasă, iar o “alternanţă la guvernare”, care să însemne sfârşitul heghemoniei P P E, este nu doar dezirabilă, ci este de dorit să devină posibilă. Acest lucru depinzând de scorurile pe care formaţiunile politice angajate în competiţie, implicit, candidaţii înscrişi pe listele lor, le vor realiza în fiecare dintre statele membre.
În ceea ce priveşte România, nu este de mirare dacă “euroscepticismul” şi-ar spune cuvântul la votul din luna mai, ceea ce ar însemna un deloc neglijabil scenariu al indiferentismului, o relativ redusă rată a participării la vot. Motivele unei asemenea “euro-rezerve” nu lipsesc, începând de la joaca de-a “uite MCV-ul, nu e MCV-ul!” şi culminând cu intervenţia făţişă a mai marilor Comisiei Europene, în frunte cu Jose Manuel Barroso, care, sfidând votul majorităţii covârşitoare a românilor la Referendum, l-au menţinut, pe Traian Băsescu, Preşedinte al României.

Revenind la treburile noastre, trebuie să spun că serioaselor carenţe pe care le înregistrăm la capitolul educaţie civică şi juridică li se adaugă multe goluri in ce priveşte cunoaşterea instituţiilor UE şi a principiilor pe baza cărora acestea operează. Sigur, Centrul Info Europa are rezultate notabile, dar să nu uităm că în arealul său se află, mai ales, anumite categorii de populaţie, de regulă populaţie urbană şi cu un anumit nivel de instructie. Or, din acest punct de vedere societatea civilă, şcoala au rămas încă datoare...

Aceasta a făcut şi face ca, la nivelul unor anumite categorii de populaţie, având şi ele drept de vot la europarlamentare, să persiste reprezentări schematice, false, care, dacă nu sunt contrazise cu argumente solide şi credibile, riscă să îşi producă efectele la votul din luna mai.

Prima prejudecată este una pe care aş situa-o în prelungirea unei alte prejudecăţi mai vechi şi de o deosebită violenţă atunci când vine vorba despre “clasa politică românească”. Prejudecată care se exprimă prin sintagma ”toţi sunt la fel”. Adică, toţi politicienii mint, sunt corupţi ş.a.m.d. Aş replica, punctual, în cazul listelor candidaturilor cu care se vor prezenta partidele politice, cu următoarea întrebare: “din ce partid politic provin europarlamentarii din România care şi-au făcut o urâtă meserie din a merge cu pâra mincinoasă, otrăvită, la înaltele oficialităţi ale UE?” Pâră de pe urma căreia au avut de suferit nu doar guvernarea USL, ci însăşi România. Emblematică (aşa o emblemă să fie la ei, la duşmani!) fiind prestaţia procuroarei răspopite, din punct de vedere politico-ideologic, Monica Macovei, secondată, cu agramatism multilateral-dezvoltat, de EBBA, cea “cu tată preşedinte/care-o iubea fierbinte”(Miron Radu Paraschivescu dixit!).

În acelaşi timp, socot că nu ar fi rău ca electoratul să cunoască mai multe despre cei care şi-au onorat cu adevărat statutul de europarlamentar român, în sensul că au avut iniţiative care s-au materializat în decizii şi acţiuni ale UE în sprijinul României şi al românilor. După cum nu ar fi rău să li se spună oamenilor că năravul unor anumiţi politicieni de a echivala observaţiile întemeiate, rezervele sau delimitările justificate faţă de unele deciziile luate de către factori ai Comisiei Europene sau ai Parlamentului European cu “denigrarea Uniunii Europene” şi cu”anti-europenismul” se originează în sloganul bolşevic “cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Slogan care numai a gândire modernă, democratică, cu adevărat europeană nu aduce…
Cea de a doua prejudecată, la fel de periculoasă, este aceea că- şi cu votul şi fără votul românilor- după alegerile din mai nu se va schimba nimic, pe fond, nici la Comisia Europeană, nici la Parlamentul uniunii… Or, electoratul trebuie ajutat să înţeleagă că votând lista acelor formaţiuni politice din România care consonează în ceea ce priveşte proiectele şi programele lor cu partidele din statele membre ale UE care doresc să imprime un nou curs Uniunii Europene şi instituţiilor sale le va asigura acestora majoritatea necesară în viitorul Parlament European care va desemna noua Comisie Europeană şi pe preşedintele acesteia. În treacăt fie spus, poate că românii ar trebui să ştie mai multe despre culisele şi despre jocurile de interese din mandatul pe care Parlamentul European se pregăteşte să îl încheie. Jocuri de culise de pe urma cărora şi România, asemenea altor state considerate “de rang inferior” în raport cu statele “din elita Uniunii”, a avut de pierdut. Nu este, cred, întâmplător faptul că într- o carte care a stârnit aprinse controverse, contestări violente – “Circus politicus” scrisă de Christophe Deloire şi Cristophe Dubois- şi care conţine documente secrete, texte inedite, date din “reuniuni ultra secrete”, revine cu insistenţă acest subiect incendiar:”lucruri care sunt ascunse opiniei publice”. Lucruri despre care europarlamentarii români- mă referi la cei corecţi şi curajoşi- ar putea să discute cu electoratul în campania pentru europarlamentare.

Înţelegeţi, acum, teama teribilă care se află în spatele afirmaţiei lui Traian Băsescu:”dacă voi susţine un preşedinte de dreapta, o voi face după europarlamentare.” Te cred şi eu, fiindcă nu prea văd cum ar putea să “coabiteze” Traian Băsescu et comp cu un Parlament European, respectiv cu o Comisie Europeană, în care majoritatea să o deţină partide având o altă viziune politică, economică şi socială decât fârtaţii juraţi şi protectorii lor zeloşi din PPE! Toate acestea ne conduc la ideea că, în viitorul apropiat, vom avea parte, din partea PDL şi a colaboraţioniştilor, de o profund incorectă campanie (zisă şi) electorală. O campanie agresiv- populistă, mincinoasă peste poate, care va încerca să scoată maxim profit din explotarea cinică a unor asemenea false clişee. Inclusiv- sau mai ales!- dintr-o rată ridicată de neparticipare la vot, ştiut fiind că orice vot ne-exprimat pentru adversarul tău devine, pentru tine, un punct câştigat.

Mă încăpăţânez, totuşi, să cred că a dinamita aceste “tabu”-uri mentale e un lucru greu dar nu şi imposibil. Dovada cea mai bună fiind faptul că, în aceste zile, petiţia iniţiată de către postul Antena 3 în care se denunţă abuzurile în cascadă săvârşite de către regimul totalitar al lui Traian Băsescu a trecut Oceanul, având serioase şanse să ajungă la destinatari.
Şi ştiţi de ce? Foarte simplu, pentru că petiţia nu a avut ca moto balada Mioriţei!…