Capitalismul romanesc moare inainte sa se nasca

Pe la sfarsitul lui 2004, cand leul a inceput sa creasca intr-o luna cat zlotii, forintii si coroanele intr-un an, s-a spus ca a mai ramas extrem de putin timp pana la integrarea europeana si ca aprecierea monedei nationale va reconfigura economia. De asta s-a liberalizat si contul de capital, pentru ca mediul de afaceri sa profite de pe urma globalizarii. S-a spus ca agentii economici, atunci cand vor vedea o moneda tare, care nu le mai da un curs de revenire favorabil, vor abandona piata externa in favoarea celei interne. Moneda care nu-i mai ajuta la export le va reduce in schimb pretul utilajelor importate, permitandu-le sa se retehnologizeze.

S-a recurs chiar la exemple. O companie care are 1.000 de angajati va realiza ca, prin achizitionarea unei benzi de productie, mai are nevoie doar de 350 de lucratori. Va renunta asadar la trei muncitori care genereaza o valoare adaugata scazuta, in favoarea unuia singur, cu productivitate inalta. Apoi, cand va veni vremea sa se contabilizeze rezultatele, se va constata ca marfurile locale inlocuiesc prin calitate si pret produse din import. Ca veniturile cresc in pas cu productivitatea. Timp in care muncitorii ramasi pe dinafara preseaza Guvernul sa creeze un mediu economic capabil sa-i atraga pe investitori sa dezamorseze bomba sociala.

OK, dar, la mai putin de o luna pana la integrarea europeana, ce se vede? Firmele continua sa renunte la afaceri pe piata externa. Se pare ca sunt pregatite, fiindca reactioneaza ca-n model. Din pacate, e numai o impresie, pentru ca, in loc sa bage mai multi bani in afacerea care schioapata, scot din ea cat pot ca sa achizitioneze imobile si terenuri. Cursul, care le-a daramat un business atat de slab, incat statea doar in variatia ratei de schimb, are ca principal efect stimularea importului de bunuri de consum. Si atunci cand marfurile care vin din afara nu mai gasesc produse autohtone capabile sa le concureze, normal ca intra la preturi mari. Noroc ca exista hipermarketuri care (pe termen scurt - doar cat sa-ngroape IMM-urile) se bat cu pumnul in piept ca doboara preturile. Pe termen lung se va dovedi ca oligopolurile sunt un factor agravant pentru balanta de plati externe, nu unul atenuant.

Dar n-am introdus inca in ecuatie forta de munca. Dupa cum a migrat business-ul dinspre extern spre intern, tot asa a fost si ea disponibilizata. Din nou s-a creat doar iluzia ca se respecta formula, fiindca n-a rezultat somaj care sa conditioneze politicul sa stimuleze investitorii, care, la randul lor, sa creeze joburi. Lucratorii au migrat in strainatate, ca dovada ca aprecierea leului n-a stricat doar fabricile, ci si piata muncii. De asta acum, cand ai nevoie de un meserias ca sa-ti traga o instalatie electrica, sa-ti zideasca un perete ori sa-ti confectioneze un dulap, trebuie sa-l platesti ca-n Germania. De lucrat, va lucra insa tot ca-n Romania. Mergand pe aceasta cale, in curand se va renunta si la impozite, pe care statul nu le poate incasa in lipsa unei activitati la vedere. Spectrul fiscal va fi compus exclusiv din taxe si contributii pe care eventual sa le plateasca si cei care lucreaza in strainatate. Cu o economie dirijata, in care painea si cutitul sunt la stat, nu la sectorul privat, oare ne indreptam spre capitalism sau mai degraba ne intoarcem la comunism?