Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Dacă trendul sondajelor se confirmă, iar eu nu văd ce ar putea să determine o răsturnare spectaculoasă de situaţie, europarlamentarele (combinate cu referendumul) vor consfinţi momentul in care, pentru prima oară-n democraţie, PSD işi va pierde, in favoarea PD, rolul de forţă politică dominantă.
Dacă trendul sondajelor se confirmă, iar eu nu văd ce ar putea să determine o răsturnare spectaculoasă de situaţie, europarlamentarele (combinate cu referendumul) vor consfinţi momentul in care, pentru prima oară-n democraţie, PSD işi va pierde, in favoarea PD, rolul de forţă politică dominantă.
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Romănia a intrat din nou, oficial, in campanie electorală. Scriu oficial fiindcă, din nefericire, startul europarlamentarelor nu face altceva decăt să consfinţească o blestemată stare de fapt: trăim intr-o ţară aflată perpetuu in campanie electorală şi care, cu o anumită periodicitate, legiferează scuipăturile reciproce televizate in direct.
De la ce pornim şi unde vom ajunge la 25 noiembrie sau cănd Dumnezeu va fi organizat, pănă la urmă, scrutinul? In primul rănd, momentul "T 0" este unul al haosului, fiindcă la această oră nu ştim cu exactitate pentru ce şi unde vom vota. Prin grija atentă a intregului spectru politic, care a avut nesăbuinţa să se joace de-a uninominalul vreme de căţiva ani, deşi nimeni nu-l doreşte cu adevărat, vom avea, dincolo de votul pentru desemnarea reprezentanţilor in Parlamentul European, cu probabilitatea incertă specifică Romăniei europene a anului 2007, atăt o asumare de răspundere a guvernului, căt şi un referendum. Ambele demersuri au, ca declaraţii de intenţii, nobilul scop al reformării sistemului electoral prin introducerea votului uninominal. Fiecare insă are iniţiatori diferiţi (premierul, respectiv preşedintele) şi ţinte le fel de diferite (sistemul premierului, respectiv al preşedintelui). In această hărmălaie de idei şi imprecaţii, pe fundal, undeva, intr-un plan incert, se va proiecta cu timiditate un crochiu de dezbatere care va pleca de la temele unei Europe Unite, in care ne-am dorit cu ardoare să accedem şi de unde parcă ne străduim din răsputeri să ne luăm viteză. Sună cinic, dar dezbaterile televizate se vor muta, inclusiv din motive de rating, cu lejeritate şi fără nici o străngere de inimă, către facilele şi spectaculoasele acuzaţii reciproce de imoralitate, corupţie şi tendinţe dictatoriale. Tabla de şah a politicii autohtone este dominată acum, evident şi copios, de vocea stridentă a lui Traian Băsescu şi de mişcările bruşte ale acestuia. La umbra acestui om, distrugător prin insăşi esenţa sa, creşte exponenţial, fără o motivaţie logică, pur şi simplu pe cale de consecinţă, Partidul Democrat (PD), ajuns la o cotă electorală pe care nici măcar liderii săi n-au visat-o vreodată. Graţie machiavelismelor liderului său de facto, care şi-a statuat un referendum de folosinţă proprie (dăndu-şi abilitarea legală de a se implica, imoral şi făţiş, in campania electorală), democraţii au şansa imensă ca după 25 noiembrie să schimbe cursul istoriei postrevoluţionare a politicii romăneşti. Dacă trendul sondajelor se confirmă, iar eu nu văd ce ar putea să determine o răsturnare spectaculoasă de situaţie, europarlamentarele (combinate cu referendumul) vor consfinţi momentul in care, pentru prima oară-n democraţie, PSD işi va pierde in favoarea PD rolul de forţă politică dominantă. E drept că această realitate e datorată (sau cauzată, depinde din ce unghi priveşti), dincolo de abilităţile de om politic ale preşedintelui Romăniei (pe care nu i le poate contesta nici un om intreg la minte), voluptăţii cu care PSD se autodevorează, pasivităţii de măcar doi ani a PNL şi, in general, stării de prosternaţie a intregului spectru politic. De la inceputul mandatului său la Cotroceni, Jucătorul nu a făcut - cu mijloacele pe care le stăpăneşte foarte bine şi pe fondul pupincurismului intelectual greţos al autointitulatei societăţi civile - decăt să-şi ridice, in fiecare zi căte un centimetru, statuia de politician inexpugnabil. Iar tot Parlamentul, compus teoretic din oameni cu stomac pentru meseria asta, s-a uitat prostit, cu rezultatele pe care le vedem azi, cum un singur om capitalizează in folos personal exclusiv scărba unui intreg popor faţă de nevolnicia sistemului politic democratic romănesc.
Nu e nici o dramă că PD va căştiga nişte alegeri (europarlamentarele şi, prin extensie, cele locale şi parlamentare din 2008). In definitiv, democraţia se bazează pe altenanţa la caşcavalul bugetar. Tragedie va fi insă cu adevărat dacă planul diabolic de acaparare a majorităţii parlamentare absolute de către Traian Băsescu va reuşi. Pentru că va urma, previzibil, modificarea favorabilă doar pentru el a unei Constituţii care incă-l ţine incorsetat. Cunoscăndu-i antecedentele, trăsăturile dominante ale caracterului şi, nu in ultimul rănd, doza minusculă de respect la adresa principiilor democratice, mă furnică a groază pe şira spinăriiâ¦
Romănia a intrat din nou, oficial, in campanie electorală. Scriu oficial fiindcă, din nefericire, startul europarlamentarelor nu face altceva decăt să consfinţească o blestemată stare de fapt: trăim intr-o ţară aflată perpetuu in campanie electorală şi care, cu o anumită periodicitate, legiferează scuipăturile reciproce televizate in direct.
De la ce pornim şi unde vom ajunge la 25 noiembrie sau cănd Dumnezeu va fi organizat, pănă la urmă, scrutinul? In primul rănd, momentul "T 0" este unul al haosului, fiindcă la această oră nu ştim cu exactitate pentru ce şi unde vom vota. Prin grija atentă a intregului spectru politic, care a avut nesăbuinţa să se joace de-a uninominalul vreme de căţiva ani, deşi nimeni nu-l doreşte cu adevărat, vom avea, dincolo de votul pentru desemnarea reprezentanţilor in Parlamentul European, cu probabilitatea incertă specifică Romăniei europene a anului 2007, atăt o asumare de răspundere a guvernului, căt şi un referendum. Ambele demersuri au, ca declaraţii de intenţii, nobilul scop al reformării sistemului electoral prin introducerea votului uninominal. Fiecare insă are iniţiatori diferiţi (premierul, respectiv preşedintele) şi ţinte le fel de diferite (sistemul premierului, respectiv al preşedintelui). In această hărmălaie de idei şi imprecaţii, pe fundal, undeva, intr-un plan incert, se va proiecta cu timiditate un crochiu de dezbatere care va pleca de la temele unei Europe Unite, in care ne-am dorit cu ardoare să accedem şi de unde parcă ne străduim din răsputeri să ne luăm viteză. Sună cinic, dar dezbaterile televizate se vor muta, inclusiv din motive de rating, cu lejeritate şi fără nici o străngere de inimă, către facilele şi spectaculoasele acuzaţii reciproce de imoralitate, corupţie şi tendinţe dictatoriale. Tabla de şah a politicii autohtone este dominată acum, evident şi copios, de vocea stridentă a lui Traian Băsescu şi de mişcările bruşte ale acestuia. La umbra acestui om, distrugător prin insăşi esenţa sa, creşte exponenţial, fără o motivaţie logică, pur şi simplu pe cale de consecinţă, Partidul Democrat (PD), ajuns la o cotă electorală pe care nici măcar liderii săi n-au visat-o vreodată. Graţie machiavelismelor liderului său de facto, care şi-a statuat un referendum de folosinţă proprie (dăndu-şi abilitarea legală de a se implica, imoral şi făţiş, in campania electorală), democraţii au şansa imensă ca după 25 noiembrie să schimbe cursul istoriei postrevoluţionare a politicii romăneşti. Dacă trendul sondajelor se confirmă, iar eu nu văd ce ar putea să determine o răsturnare spectaculoasă de situaţie, europarlamentarele (combinate cu referendumul) vor consfinţi momentul in care, pentru prima oară-n democraţie, PSD işi va pierde in favoarea PD rolul de forţă politică dominantă. E drept că această realitate e datorată (sau cauzată, depinde din ce unghi priveşti), dincolo de abilităţile de om politic ale preşedintelui Romăniei (pe care nu i le poate contesta nici un om intreg la minte), voluptăţii cu care PSD se autodevorează, pasivităţii de măcar doi ani a PNL şi, in general, stării de prosternaţie a intregului spectru politic. De la inceputul mandatului său la Cotroceni, Jucătorul nu a făcut - cu mijloacele pe care le stăpăneşte foarte bine şi pe fondul pupincurismului intelectual greţos al autointitulatei societăţi civile - decăt să-şi ridice, in fiecare zi căte un centimetru, statuia de politician inexpugnabil. Iar tot Parlamentul, compus teoretic din oameni cu stomac pentru meseria asta, s-a uitat prostit, cu rezultatele pe care le vedem azi, cum un singur om capitalizează in folos personal exclusiv scărba unui intreg popor faţă de nevolnicia sistemului politic democratic romănesc.
Nu e nici o dramă că PD va căştiga nişte alegeri (europarlamentarele şi, prin extensie, cele locale şi parlamentare din 2008). In definitiv, democraţia se bazează pe altenanţa la caşcavalul bugetar. Tragedie va fi insă cu adevărat dacă planul diabolic de acaparare a majorităţii parlamentare absolute de către Traian Băsescu va reuşi. Pentru că va urma, previzibil, modificarea favorabilă doar pentru el a unei Constituţii care incă-l ţine incorsetat. Cunoscăndu-i antecedentele, trăsăturile dominante ale caracterului şi, nu in ultimul rănd, doza minusculă de respect la adresa principiilor democratice, mă furnică a groază pe şira spinăriiâ¦
