Carciumi si biblioteci

Fiindca nu i-a placut cartea, viata n-a fost deloc blanda cu Costel si l-a facut carciumar. Pe Cornel insa, pentru c-a fost tocilarul clasei, viata l-a rasplatit, facandu-l bibliotecar.

La inaugurarea restaurantului cu specific mexican "Torero", ultimul dintr-un lant de localuri de lux deschise de Costel pentru amatorii de bucatarie italiana, irakiana, thailandeza, ungureasca, banateana si amazoniana din Pantelimon, acesta s-a gandit sa-si invite toti prietenii de odinioara, cati mai erau vii si mai erau de gasit. De la un amic comun, a aflat ca bunul sau coleg de scoala, Cornel tocilarul, ramasese fidel destinului de bibliotecar. Ceea ce insemna ca o ciorba, o friptura mare si un pahar cu vin puteau sa-i dea peste cap intreaga sa conceptie despre lume si soarta. Dar ca puteau fi si o solutie de etapa, respectiv pentru etapa careia toti bibliotecarii din Romania o numesc "mai sunt cinci zile pana la leafa".
- Mai, Cornele - i-a zis Costel la telefon, dupa ce a reusit sunand doua zile in stanga si-n dreapta sa-i afle numarul - , ia urca tu intr-un taxi, ca ti-l platesc eu, si hai sa ne vedem la fata, la un whisky si o maslina.

Cine nu are habar de psihologia bibliotecarilor si mai ales a celor carora nu li s-a mai platit salariul de jumatate de an nu-si da seama ca ideea de a li se achita de catre un fost coleg taxiul e aproape o insulta.
- Lasa ca ma descurc si fara banii tai - a zis Cornel, care de mic era mandru - , numai spune-mi cum sa ajung la bodega aia a ta, fiindca eu, doar ma stii, nu prea-mi place sa umblu.

Si Costel, fara sa tina cont de ironia din vocea lui Cornel, i-a explicat pe indelete ce tramvai sa ia, unde sa schimbe tramvaiul cu autobuzul si cum sa se orienteze pe traseu.
- La capatul lui 54 zici ca stai - a spus Costel - , pai nu-i si un restaurant arabesc pe acolo? Vezi ca ai statie chiar in fata lui.
- Nu, l-a contrazis Cornel, statia e in fata librariei.
- Ma, l-a luat la rost Costel, tu de cand n-ai mai iesit din casa? A fost librarie pana acum o saptamana. Acum e restaurantul lui Mohamed. Dar nu conteaza, tu mergi patru statii si cobori la autobuz. Nu urci in 112, vizavi de carciuma frantuzeasca. N-ai treaba cu 112. Mergi vreo douazeci de metri dupa colt, unde face statie 156. N-ai cum sa gresesti. E si o carciuma acolo, greceasca sau bulgareasca, nu stiu precis.
- Dupa colt e biblioteca municipala, l-a contrazis Cornel. Acolo o sa-mi fac eu doctoratul.
- A fost, i-a scurtat-o ferm, insa binevoitor, Costel. O sa-ti scrii doctoratul acasa. Vezi ca 156 te lasa la doi pasi de "Torero". Fac mexicanii o mamaliguta, juri ca-i de-a noastra!
- Nu-mi povesti, ca stiu bine traseul lui 156. Candva, pe acolo erau un anticariat mare si o biblioteca de cartier exceptionala.
- Fuse si se duse, a zis Costel. Unde vezi o firma mare, nu una mica, intri si dai de noi. Vine toata clasa.
- Cine-i dobitocul…?, a mai vrut sa intrebe Cornel.
Dar Costel i-a taiat fraza la jumatate: Eu, ma Cornelus. Ca facuse vad pentru carciuma mea biblioteca ta.