Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
n) Cică premierul are o înţelegere limitată. Economică, desigur, ce vă închipuiaţi? Adică nu prea pricepe cum respiră economia capitalistă. Başca zguduită de criză. Dezvăluirea e făcută de ex-ministrul de Finanţe. Şi eu care credeam că prim-ministrul Boc e un fel de "Hagi al economiei", precum un predecesor aflat de-un timp la cârma Curţii de Conturi. Din păcate, vina nu-i aparţine în totalitate, e împărţită cu jupânul din Deal. Fiindcă să pui un jurist în fruntea Cabinetului într-un moment complicat pentru economia internă şi mondială e o mutare sinucigaşă. Zău că nu mâzgălesc degeaba hârtia, sunt jurist şi ştiu ce vorbesc! Poate într-o societate stabilă, cu mecanisme economice funcţionale, mai treacă meargă un absolvent de Drept la Palatul Victoria. În rest, e un pariu necâştigător, tocmit de chiriaşul Cotrocenilor, şi de pierdut are România, necum altcineva. Altminteri, ce consideraţie să mai avem pentru omul cu coasa austerităţilor felurite, dat în vileag de incompetenţă de un fost subordonat?
n) Săptămâna trecută, pe înnoptate, în studioul OTV, România şi-a arătat iarăşi chipul bubos. Imagini oripilante cu mărginaşi caftiţi de gorilele unui cămătar ferentarian. Inşi desfiguraţi şi însângeraţi dădeau contur "sufletului spurcat şi scârnav al Bucureştilor", vorba lui Mateiu Caragiale. Zi de zi, pe postul diaconescian se perindă tot ceea ce Capitala are "mai năbădăios, mai zănatic, mai teşmenit şi defăimat - jegul, lepra şi trânjii societăţii", ca să-l citez pe acelaşi scriitor. Culmea, dar spectacolul oferit de "trezitura şi răsuflătura" oraşului atât de detestat are o groază de telespectatori. Nerăbdători, seară de seară, să înghită porţia de otravă prescrisă de mintea spiralată a caracaleanului lipsit de scrupule. Meritul său incontestabil este livrarea mediatică a românului în stare pură, fără sulemeneli şi odicoloane. A românului de care ne lovim oriunde, transformându-ne viaţa în calvar. Chiar, calvarul de a fi român... De aici şi minimul respect cu care se "complimentează" reciproc conaţionalii mei.
n) Oliver Stone este nu doar un regizor celebru, ci şi un fin cunoscător al filozofiei Wall Streetului. Într-un excelent interviu acordat Evenimentului zilei, cineastul american observă că lumea modernă e "îndrăgostită de lăcomie". "Întotdeauna am spus că e bine să fii lacom, dar acum este şi legal", zice un personaj din ultimul lui film. "Lăcomia a devenit chic", şi ideea asta cariază omenirea de azi. Ori dintotdeauna?, Dumnezeu mai ştie. Nici la noi nu e altfel, se strâng cu lăcomie nu numai averi, ci şi titluri, ranguri şi portofolii. Capitalismul abia instaurat e rapace şi cinic, n-are nimic uman. Bogătanii şi-au ridicat palate şi imperii din afacerile cu statul pervertit şi el de cultura străveche a ciubucului, numit mai nou comision. Şi-n vreme ce statul a sărăcit într-atât, încât nu e în stare să asigure lunarele lefuri şi pensii, miliardarii noştri au prosperat indecent. Cu o aviditate care ar trebui să-i stânjenească. "Ştiu mulţi care au milioane şi sunt nefericiţi pentru că vor să aibă miliarde, asta pentru că scopul e să ţii pasul cu vecinul. De asta New Yorkul este atât de dement şi locuitorii lui - duşi cu pluta. Cred că newyorkezii au vise extraordinare şi coşmaruri oribile", ne mai lămureşte genialul regizor de peste Ocean. Spre deosebire de newyorkezi, românii şi-au risipit visele şi trăiesc un coşmar sinistru. Coşmarul sărăciei... şi unde s-a-ntâmplat vreodată ca săracii să-i respecte pe bogaţi?
n) Duduia Pristanda, paraşutată de pe podiumul de "miss" pe divanul Camerei Deputaţilor, numără ţuguindu-şi buzele de divă ofilită. Socoteşte nu steagurile, ca-n Caragiale (tatăl, de data aceasta), ci voturile pentru legea pensiilor. Unu... două... şaptezeci... o sutăşaptezeci! Gata, legea a trecut cvorumul, mânărită de şuţii de democraţie conduşi de o paukeriţă surâzătoare şi râzgâiată. La ce mai e bună oare democraţia dacă aleşii puterii o siluiesc penal, în văzul norodului abrutizat de foame?
Citește pe Antena3.ro
