Carti de vizita

Vrem sa cunoastem un om? Suntem tentati, poate si din reflex, sa-i aflam povestea vietii. Biografia. Sau "CV"-ul, cum spunem astazi. Avand impresia ca, daca stim de unde vine, e de ajuns. E importanta povestea vietii unui om. Dincotro vine. Dar numai in masura in care ne poate ajuta sa aflam incotro merge.

La fel cand e vorba despre grupuri de oameni. Cateva zeci. Sau cateva sute ori cateva mii. Bunaoara, grupuri adunate sub embleme ale unor companii, firme, intreprinderi. Ca doar o intreprindere industriala asta inseamna intai si intai. Un grup de oameni. Cu priceperea, cu mentalitatile, cu obiceiurile lor. Cu sentimentele ori resentimentele lor. Si cu capacitatea lor de a produce bunuri utile. Abia in al doilea rand inseamna hale, masini, tehnologii, bani. De prea multe ori, insa, pe noi, romanii, ne intereseaza de unde vin aceste grupuri de oameni. Si nicidecum incotro merg.

Este adevarat ca si in tarile capitaliste dezvoltate, unde concurenta a atins cote extrem de inalte, marile concerne privesc inapoi. Chiar angajeaza istorici, pe care-i platesc cu bani grei, sa le scotoceasca trecutul, sa le puna in lumina traditiile, victoriile. Pentru a castiga un plus de incredere pe piata. De altfel, multe companii au cu ce se lauda. Istoria lor e plina de momente glorioase. Iar faima trecuta continua sa fie o componenta importanta a fondului comercial. Dar nu cea mai importanta.

Astazi, piata se uita mai putin de unde vin producatorii. Important este incotro merg. Castigatori fiind cei care pot sa produca mai bine, in conditii de eficienta maxima.

Poate ca si noua ne-ar prinde bine istorii ale intreprinderilor romanesti. Dar cele mai multe ar ilustra, detaliat, cum s-a ajuns aproape la generalizarea unor mentalitati si a unor practici nefericite. Am intelege, mai bine, cum s-a ajuns ca o mare parte din economia romaneasca sa fie dominata de sloganul: "Merge si asa!". Adica sa se produca la intamplare, cu consumuri mari, cu cheltuieli nesabuite si cu o imensa risipa. Urmarea? Acum, in tranzitie, cele mai multe preturi sunt racordate la astfel de realitati economice. In conditiile in care productia industriala risipeste inca energie, metal, capital fix, bani. Umfland stocuri. Si facand blocaj financiar, care se accentueaza. In astfel de conditii, dezinflatia nu ar putea fi fortata fara a fi destabilizata economia reala.

Ce sanse avem? Desigur, numai una. Dupa ce am privit inapoi cu manie, iar acum privim inapoi cu nostalgie, sa ne dea Dumnezeu mintea care sa ne ajute sa privim inainte cu intelepciune. De fapt, sa incercam sa vedem unde ne aflam si unde trebuie sa ajungem, ce avem de facut, ce a fost valoros in trecut si ce putem lua cu noi in bagajele pentru viitor, ce trebuie sa aruncam si sa uitam. Dar, mai cu seama, sa intelegem ca nu vom putea regenera societatea daca, intai si intai, nu vom regenera munca.

Daca la noi munca ar fi intelept organizata, ea ar produce valori adaugate de care oamenii, piata au nevoie. Aceasta ar fi conditia ca munca sa aduca bunastare. La noi, insa, munca este organizata anapoda.

E cert, avem crestere economica. Dar avantul economic sanatos, bazat pe eficienta, continua sa fie pentru noi doar un vis. Si nici nu vom avea eficienta fara un echilibru al preturilor si al costurilor, care sa incurajeze consumul fara sa loveasca in incasarile si profiturile intreprinderilor. Numai cu o productivitate mare si cu costuri rationale vom putea asigura climatul in care sa poata fi atins acest obiectiv. Avem insa de trecut mai multe obstacole. Cel mai greu este insa neincrederea in capacitatea intreprinderilor romanesti de a se relansa prin eficienta si calitate.

Americanii calculeaza confidenta. Este un indicator specific, ce are in vedere tocmai increderea in economie. De fapt, in cartile de vizita prezentate de intreprinderile de pe piata interna.

Desigur, intai si intai are importanta increderea agentilor economici, a investitorilor. Pentru ca, in raport de acest fapt - au ori nu au investitorii incredere in economie -, se decide directia fluxurilor de finantare.

O deosebita insemnatate o are si increderea populatiei. O populatie increzatoare in economia tarii isi va orienta economiile catre investitii interne.

La noi, nu calculeaza nimeni acest indicator: increderea agentilor economici si increderea populatiei. Nu ne ramane, in aceste conditii, decat sa incercam sa-l observam cu ochiul liber. Si, desigur, prin corelarea altor indicatori calculati in Romania: deschideri de afaceri, de firme, depuneri la banci, dinamica desfacerii de marfuri cu amanuntul, apelul la serviciile interne si asa mai departe. Se impune sa adaugam: 1) cum este valorificata datoria externa; 2) ce semnale ne dau investitorii straini; 3) fluxul investitiilor straine directe si de portofoliu. Dar, mai cu seama, sa luam in calcul proiectele prin care ne definim inaintarea.

Incotro mergem? La noi, lucrurile sunt mai complicate. Nici agentii economici, nici populatia nu au exercitiul increderii in astfel de proiecte. Fiindca apar mari discordante intre proiecte si realizari. Asa ca de aici ar trebui sa pornim: de la semnul egal intre ce proiectam si ce facem.