Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar dacă acest lucru nu se întâmplă, adică nu e posibil ca banii din afara băncilor raportați la M3 să ajungă măcar la 13,5% precum în 2002 sau 2010-2011, înseamnă că românii au nevoie de economia subterană pentru a se feri de stângăcia actului de guvernare și de supraîndatorarea ce nu le mai permite să substituie puterea de cheltuire cu cea de cumpărare. Cu alte cuvinte, după ce oamenii epuizează la hipermarket tot descoperitul de cont oferit de bancă prin intermediul cardului de credit, își îndreaptă atenția asupra economiei informale ori a pieței țărănești, ce le oferă discounturi mai mari și nivelul numerarului în circulație nu scade în concordanță cu presiunea ce se pune pentru plățile cu cardul.
Dar cred că aceste fenomene le-am mai comentat. Acum mă interesează mai mult perspectiva istorică. Victor Axenciuc apreciază - în monumentala sa lucrare dedicată evoluţiei economice a Românie în care îl citează pe Costin C. Kiriţescu - că circulaţia monetară, calculată pe locuitor, reflectă fenomenele care au traversat economia. Cât timp s-a menţinut constantă valoarea monedei, până la Primul Război Mondial, deosebim două perioade: până la sfârşitul secolului XIX masa monetară se multiplică lent de la 20 la 30 de lei pe locuitor, iar după aceea, până în 1914-1915, avansul e substanţial, la 80-90 de lei, în contextul intensificării activităţii comercial-industriale.
Vin apoi anii cu inflaţie accelerată, când deprecierea micşorează valoarea leului la 1/40 din nivelul antebelic. Cu toate acestea, circulaţia pe locuitor - precizează Axenciuc - se măreşte cu mai puţin de 20 de ori, atestând creşterea operaţiunilor fără numerar prin viramente, cecuri şi alte instrumente.
După stabilizarea din 1929, piaţa monetară e mai relaxată şi din cauza scăderii preţurilor pe fondul crizei din anii ’30, dar după 1934 circulaţia monetară creşte, depăşind 1.300 de lei pe locuitor în 1936 şi 3.000 la debutul celui de-al doilea mare război, până la 26.000 în 1944 şi 77.000 în 1945.
Un indicator important, totodată, e acoperirea emisiunii de monedă. Banca Naţională a dus o politică de acoperire cu aur şi argint, dar de la sfârşitul secolului al XIX-lea, devizele - care reprezentau intrinsec aurul - ocupau un loc mai important, până la paritate cu acoperirea metalică. În perioada inflaţiei, în special a celei de după 1939 - menţionează Axenciuc - devizele şi bonurile de tezaur de la stat, pentru împrumuturile acordate, depăşesc de peste 10 ori acoperirea în aur, ceea ce însemna că, de fapt, nu mai constituiau acoperire, ci o garanţie de acoperire guvernamentală fictivă.
În 1929, odată cu reevaluarea stocului de metal galben la noua paritate, aurul îşi reia rolul. Gradul de acoperire al circulaţiei monetare este mai ridicat, 53% - 78% până în 1913 şi mai redus, între 30% şi 42%, în perioada inflaţionistă 1916 - 1928. La stabilizarea din 1929, procentul este din nou ridicat, peste 75%, pentru ca ulterior să scadă sub 50%, la o treime şi un sfert, în paralel cu procesul inflaţionist. În 1945 - 1947, leul e, practic, lipsit de acoperire. Vine reforma monetară din august 1947, care încearcă să aducă circulaţia monetară aproape de nivelul din 1938, după care urmează comunismul și o nouă „reformă”, în 1952…
Etalonul aur a fost abandonat de mult, statele dezvoltate nu se sfiesc să se bucure de lipsa lui prin intermediul relaxării cantitative şi excesul de bani e absorbit, de ce să n-o recunoaștem, prin intermediul creșterii prețurilor, dar și prin emiterea de criptomonede. Haideţi însă să facem un exerciţiu, să împărţim masa bănească de acum a României la numărul locuitorilor şi să vedem la ce rezultat ajungem. În 1914, la o populaţie de 7,77 de milioane, circulaţia era de 87,5 lei pe locuitor, din care 13,1 - circulaţie metalică şi 74,4 - fiduciară. În prezent, la o populație rezidentă profilată la 18,2 milioane de români, masa monetară de 569,3 miliarde de lei reprezintă 31.280 de lei pe locuitor. În 1944, pe timp de război, circulaţia se plasa la 26.051 de lei. Dacă ne raportăm doar la masa monetară în sens restrâns (M1), ajungem la 22.345 de lei şi la 5.396 dacă discutăm doar de numerar. Iar dacă ne uităm la acoperire, observăm că aurul monetar reprezintă 4,93% din M3, iar rezervele internaționale - rezerva valutară și de metal galben - 41,6% din masa monetară.
Citește pe Antena3.ro
