Cât mai costă un postac

Un postac e unul care e fapt nu există, deşi el există. Acesta depune mesaje emoţionante la textele care nu-i convin angajatorului său, pentru sume cuprinse între cinci lei mesajul. Cu cât acesta depune un efort mai mare, cu atât, efortul lui e răsplătit şi buzunarul lui se umflă. Un postac este acel om care exercită o influenţă mare asupra unui “like” sau “unfriend” sau altceva de genul. Acest om care-şi vinde sufletul pentru cinci lei mesajul este un om de nimic, dacă el scrie mesaje cu multe bipuri care, desigur, nu pot fi reproduse aici, deoarece nu este frumos, sau poate fi un om de valoare, dacă-l priveşti din cealalantă (sic!!!!) abordare, adică una din punct de vedere dacă el e prietenos şi înjură cu mult aplomb  şi înjură cum se cuvine, satisfăcându-şi, astfel, angajatorul.

Postacul este un om ca noi toţi, care poate treci pe lângă el pe stradă şi habar n-ai că el e postac. El poate chiar e în faţa ta la covrigărie şi-şi cumpără covrigi, poate chiar din banii câştigaţi de la postarea mesajelor pentru cine are nevoie de. Acest om este şi el un om care este un om care nu este decât un om care postează cu mult efort. De obicei, dacă angajatorul lui îi spune “înjură-l p-ăla că e un tâmpit”, acesta nu se reduce doar la a-l înjura o dată şi gata, ci el e de-a dreptul foarte furios, distrugând totul în calea lui şI poate chiar descărcându-se pe sine se, deoarece poate că are şI el frustrările lui sau poate e nevorbit de multă vreme sau poate nu-l bagă nimeni în seamă, că are coşuri pe faţă. Sau poate nu-l întreabă nimeni de sănătate şi poate că nici nu-şi cosumă minutele gratuite din reţea din cauză că n-are cu cine.

Acest om poate îmbrăca multe forme de vocabular dar numai forma e de el, căci, la urma urmei, câte forme poate să ia şi o înjurătură. În câte feluri el te poate înjura de mamă sau de tată sau în câte feluri poate să constate că eşti, la rândul tău, un om de nimic, un om de tot căcatu’, un om… un om. Şi, dacă e să ne gândim aşa, în câte feluri se poate spune de morţii mă-tii? Păi se poate spune cu un “i” sau cu doi “i”, iar ăla care e foarte, dar foarte tare, poate chiar să spună şi în forma lui cea mai evoluată cu putinţă, aceea cu trei “i”. Morţiii mă-tiii. De exemplu, aşa. El, de asemenea, poate să scrie mai multe mesaje de la adăpostul mai multor username-uri, deoarece are această imaginaţie e numelor sau cum s-o numim în acest scurt tratat de postac. De obicei, postacul vorbeşte cu mulţi de “i-grec” şi, pentru el, gramatica limbi … pardon… limbii române nu este un impediment adică, cum să zic eu să fie mai simplu, adică o jenă colosală. Postacul are o opinie despre ce vrea angajatorul să aibă o opinie şi această opinie nu doar că şi-o ia cu el acsă, dar şi-o împropriază, ca să zic aşa, şi zice că e de la el.

Deci un postac, acesta costă cinci lei mesajul. Cu cât mai multe mesajele, cu atât mai frumos postacul. Ca să parafrazez reclama, vorba aceia. Pardon. Aceea.