Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In prima zi de toamna, Simion Garlea din Vitanestii Teleormanului a implinit 94 de ani. Din maldarul asta de viata, o bucata a petrecut-o pe front. S-a dus sa-si puna la bataie destinul propriu pentru destinul mai mare al Romaniei. Dar, dupa razboi, Romania n-a mai fost MARE, ci mica, dupa poftele stapanilor de atunci ai lumii. Si, culmea, tanarul nonagenar a ales sa treaca dincoace de Prut decat sa devina cetatean al sovietelor, homo sovieticus. Desi satul lui, Raspopeni, a ramas de-a pururi pe harta altei tari. Pe care n-a vizitat-o niciodata, intrucat s-a intelenit in campia manoasa si primitoare a Burnasului. A preferat sa fie pentru totdeauna ROMAN, chiar daca asta a insemnat sa nu-si mai vada vreodata parintii si neamurile. Erau vremuri eroice, vremuri pe care globalizarea de acum a Europei le trimite in ridicol, anuland jertfa atator generatii.
Chiar, lui ar trebui sa-i vorbeasca despre suveranitatea nationala alde Barroso si Gitenstein, groparii independentei si neatarnarii statelor euroatlantice. Din zilele acelea de sminteala mondiala, Simion Garlea, de profesie taRAN ROMAN, ne-a lasat un jurnal. Intr-o zi i l-am cerut sa-l citesc, dar ce sa vezi, alta minune ! Omul acesta de poveste l-a retranscris in doua exemplare (unul pentru mine si altul pentru Stefan Mitroi), l-a legat, nu inainte de a desena pe pagina din fata tricolorul neaos, si mi l-a inmanat. L-am parcurs pe nerasuflate si asa am aflat, de pilda, ca pe 13 septembrie 1944, "De dimineata apare soarele cu razele sale calduroase, fiindca de doua zile se lasase rece peste tot. In sat apar oameni care, din cauza razboiului care a trecut prin sat, fugisera in padure si satele erau mai linistite. La ora 16 am intalnit intr-o gradina trei carute, care veneau din refugiu. Erau trei femei, trei barbati, un baiat si o fetita de trei ani pe care am facut-o prietena cu o bomboana, incat a venit singura in bratele mele. (Cand copiez aceste rinduri, azi, luni, 14 mai 2012, la ora 1 noaptea, ma gandesc ca dupa 58 ani – 2012-1944 = 58 + 3 = 61 ani ar avea ea – este o femeie destul de voinica, sa-i dea Dumnezeu sanatate !)'. Pe 18 septembrie 1944, Simion
Garlea termina de lecturat romanul "Intunecare' si era 'singur, numai gandurile si amintirile trecutului ma insoteau'. Altadata, sambata, 7 octombrie 1944, "este o lupta grozava', iar pe 9 octombrie 1944 "ai nostri inainteaza mereu', pentru ca la 29 octombrie 1944, ora 13, sa paseasca in Ungaria. Trairi, simtiri, spaime, doruri, naivitati, banalitati, toate sunt notate in jurnalul lui Simion Garlea, pazitorul cifrului. Poate ca marturisirile sale, de-o sinceritate induiosatoare, vor deveni carte, ingrijita de vreun istoric cu suflet. Istoria este obligata sa-l pastreze in nemurirea ei perisabila si mereu schimbatoare.
Il sun sa-i urez ani multi si sanatate. Imi multumeste si-mi spune ca este foarte fericit. A primt deunazi, din Basarabia-i natala, monografia locului parasit definitiv in 1944. "Cand treceti pe la mine ?' ma intreaba dintr-odata. Intr-o zi, cat de curand, ii raspund tulburat. "Nu intr-o zi, ci cat mai sunt zile, va astept !' ii aud vocea stinsa. Ignorasem amanuntul ca sarbatoritul implineste 94 de ani... In definitiv, are dreptate, omul este zile, clipe, si sfarseste prin a fi uitare. Plang ca un copil cu dor de bunici, nu sunt in stare sa-mi inving emotia. Am plecat, fug sa-l imbratisez pe Simion Garlea din Vitanestii Teleormanului. Ma duc sa omagiez Romania eroica, Domnul s-o binecuvanteze !
