Câtă vreme există Crăciunul...

E greu pentru mine să vă vorbesc duios despre sărbători încărcate de nămeţi, cu miros de bucate trudite şi copii desfăcând de zori pachete colorate. E o imagine care îmi place, cu tot idilicul ei, dar ea pare tare străină de lumea înconjurătoare. Anul acesta, mai mult decât oricând. Trăim un moment tensionat ce pune în discuţie şi stabilitatea generală, dar şi situaţia multor familii de români.

Trebuie să mărturisesc că am găsit greu starea şi tonul necesare pentru un articol de Crăciun. Am început de câteva ori, am recitit şi am tăiat tot ce scrisesem. Pentru că simţeam că sună fals. Aşa că am decis să scriu chiar despre această greutate în găsirea tonului. Ea are un motiv, evident.

E greu pentru mine să vă vorbesc duios despre sărbători încărcate de nămeţi, cu miros de bucate trudite şi copii desfăcând de zori pachete colorate. E o imagine care îmi place, cu tot idilicul ei, dar ea pare tare străină de lumea înconjurătoare. Anul acesta, mai mult decât oricând. Trăim un moment tensionat ce pune în discuţie şi stabilitatea generală, dar şi situaţia multor familii de români. Criza economică bate de multă vreme la uşă, scena politică e agitată şi ameninţătoare, în ciuda unor alegeri care ar fi trebuit să limpezească multe ape.

Când scriu despre Crăciun nu pot uita zilele de dinaintea lui, gândindu-mă, însă la cele de după.

Crăciunul există. Alături de miracolul lui. Dacă a supravieţuit prin veacuri şi se impune şi anul acesta, în ciuda grijilor de tot felul, e pentru că se bazează pe cu totul altceva decât pe dezordinea fiecărei zile din restul anului. Crăciunul pleacă de la lumina care rezistă în fiecare dintre noi, adună iubirea şi prietenia şi amintirile comune din familii, nu le lasă să moară şi le transformă pentru câteva zile în ceva infinit de puternic. Ca viaţa însăşi.

În majoritatea timpului, vieţile noastre par guvernate de oameni dubioşi, agitaţi, îndoielnici, care se ceartă, apar peste tot, ne agresează sau ne dezamăgesc. Oameni politici, ziarişti, vedete de tot felul. Crăciunul e o excepţie. El aparţine omului obişnuit. Viaţa publică tace, viaţa de familie ajunge pe primul loc, aşa cum tăceau armele la vremea olimpiadelor, în trecut.

Magia Crăciunului face ca ceea ce e cu adevărat important să ocupe primul loc în vieţile şi în sufletele noastre. Iubirea. Cel sau cei de lângă noi. Dorinţa de curăţenie şi de linişte.
Împreună suntem mai puternici... Politicienii au reuşit să transforme adeseori vorbele astea în ceva fals. Crăciunul aduce acest adevăr la locul lui pentru că el chiar adună, dă putere, alungă frica.

Câtă vreme există Crăciunul, câtă vreme suntem capabili de sărbători, există în noi forţa care ne face capabili să înfruntăm orice şi să ieşim la lumină. Există mai mult decât speranţa. Să luăm din zilele care vin forţa necesară şi vom trece cu bine peste greutăţi.

Sărbători Fericite!