Catacombele Parisului

Marile oraşe, oraşele care ne fascinează, au întotdeauna două feţe: una de zi şi una de noapte. Ca să simţi, ca să înţelegi Parisul trebuie, în orice caz, să-l străbaţi întâi ziua, şi apoi să treci prin aceleaşi locuri noaptea. Emoţia nocturnă a descoperirii acestui oraş monumental este întotdeauna altceva..., dar şi emoţia descoperirii chipului său subteran este extrem de puternică. Puţini dintre turiştii care vin la Paris coboară însă măruntaiele sale, adică puţini îi vizitează monumentalele canale de scurgere şi catacombele.

Fără să fie la fel de celebre precum cele de la Roma, catacombele Parisului sunt însă sursa unor revelaţii şi descoperiri uluitoare. Iar vestea s-a răspândit şi în fiecare zi în Piaţa Denfert-Rochereau din arondismentul 14, se formează o coadă impresionantă de turişti care vor să coboare în aceste galerii secrete pentru a-i vedea... pe cei 6 milioane de morţi care zac acolo.

Povestea acestui loc este cu adevărat spectaculoasă şi tenebroasă. Când lumea se plimbă pe marile bulevarde pariziene şi admiră superba arhitectură hausmaniană, de exemplu, ea nu-şi imaginează că întregul Paris este construit pe un labirint de galerii, cel al fostelor cariere de piatră. Încă de pe vremea romanilor se extrăgea piatra de construcţie din tot felul de cariere din zona oraşului Paris, îndeletnicire care a continuat şi în evul mediu. În 1777 însă regele a creat un Serviciu al carierelor, cu scopul de a consolida subsolul parizian, dat fiind că din ce în ce mai des unele galerii abandonate se surpau cu tot cu clădirile construite deasupra.

După 1785 acestor galerii abandonate li s-a dat o nouă întrebuinţare: au început să fie transferaţi aici morţii din diferitele cimitire pariziene. S-ar putea spune că începând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea Parisul a început să fie confruntat cu o penurie de locuri de veci şi cu un mult prea mare număr de morţi. Numeroasele epidemii, războaie şi revoluţii, culminând cu Revoluţia franceză care a decimat populaţia pariziană, i-au forţat atunci pe edili să-i transporte pe morţi în subteranele Parisului.

Fenomenul s-a accelerat o dată cu marile operaţiuni de modernizare ale baronului Haussman, edilul lui Napolen al III-lea: o dată cu trasarea noilor bulevarde, numeroase cimitire au trebuit să fie desfiinţate şi transferate. Aşa s-au adunat treptat 6 milioane de morţi în catacombele din arondismentul al XIV-lea, la 20 de metri sub pământ, într-un loc unic prin misterul şi scenografia sa.

Spun că scenografia este specială, pentru că iniţial respectivele schelete au fost aduse de fapt de-a valma, dar ulterior cineva a luat decizia de a le "clădi" cu o grijă pe care nu o pot califica decât drept macabră: practic, vizitatorul trece printr-un labirint de oase, printre ziduri formate din tibii, coaste, cranii si maxilare, toate aşezate cu grijă, înnegrite de timp şi puse acum excelent în valoare datorită unui sistem de iluminaţie savant orchestrat.

Intrarea în osuar este cu adevărat impozantă printr-o poartă încadrată de doi piloni ornaţi cu figuri geometrice, pe frontonul căreia figurează următoarea inscripţie: "Opreşte-te, aici este imperiul morţii". Bineînţeles că nimeni nu se opreşte în faţa "imperiului morţii", şi toţi vizitatorii, cu copiii în frunte, se reped înăuntru ca să vadă scheletele şi craniile... Tot acest traseu baroc printre adevăraţi pereţi de oase şi cranii este presărat cu citate extrase fie din Biblie, fie din scrierile unor mari poeţi şi filozofi. Aceste citate capătă o enormă forţă sugestivă în acest context, iar la ieşire unele dintre ele mai răsună în mintea vizitatorilor. Printre ele, acest epitaf care pare să fie mesajul comun al celor 6 milioane de morţi fără mormânt personal: "Vizitatorule, gândeşte-te că în seara aceasta s-ar putea să nu mai fii în viaţă". Din acest motiv, sau poate şi din altele, mulţi dintre cei care vizitează catacombele pariziene, odată reveniţi la suprafaţă, se reped în cafenele din jurul Pieţei Denfert-Rochereau, piaţă extrem de animată, care duduie de viaţă, şi îşi comandă repede câte o bere sau câte o cafea. Cu ce concluzie în minte - numai ei ştiu.