Alina Popescu. Elevă a Colegiului Naţional "Traian" din Drobeta Turnu-Severin. Absolventă cu nota 10. Acelaşi nivel maxim la bacalaureat. Din toamnă va studia la Harvard. Acest caz impresionant mă determină să scriu câteva rânduri despre un elev român genial. O fac şi sub impresia unor emoţii evidente, generate de cel puţin două aspecte.
Am copilărit câteva veri în Drobeta Turnu-Severin şi probabil, ca orice om, iubesc oraşul vacanţelor mele. Fostă cetate romană la Dunăre, plin de încărcătură istorică şi de poveşti fabuloase ale minorităţilor care au trăit în ultima sută de ani acolo, Severinul este acum mult sub ce poate însemna un oraş cu pretenţii. Sărac, fără prea multe locuri de muncă, cu un spital ce-ţi dă fiori, fără gară feroviară, aflată de cinci ani într-o exasperantă reconstrucţie. Pentru mine, toate astea sunt simple constatări ale unui bucureştean de adopţie, născut la malul Mării Negre, copilărit în verile toride pe malurile Dunării sau ale Begăi. Dar pentru locuitorii oraşului este probabil mult mai dificil. Nostalgia Severinului nu-mi dă nicicând pace şi nu voi putea vedea în el decât lucrurile bune. La fel cum se întâmplă cu Timişoara, al doilea oraş al copilăriei, adolescenţei şi studenţiei destul de zbuciumate.
Citind un articol recent despre performanţele incredibile ale unei eleve dintr-un oraş mic în formă, dar mare pe fond, am căzut pe gânduri. Ce poate oferi un oraş de provincie prăfuit, plicticos şi prea puţin evoluat unui tânăr de 18 ani, ca să atingă un asemenea nivel? E adevărat, Colegiul Naţional "Traian" este unul de mare tradiţie, aici se învaţă carte serioasă de zeci de ani. Sute de absolvenţi au avut rezultate excepţionale, confirmate la facultăţile din Craiova sau Timişoara. Acum, prin Alina Popescu, ştacheta a urcat până la Harvard. Pentru ea, a contat mai puţin din ce oraş provine. Că la vârsta ei nu poate avea privilegiile unui bucureştean sau constănţean, cu atâtea locuri de distracţie, mall-uri şi cinematografe. Buna creştere, educaţia performantă primită acasă şi notele pe care le-a avut în liceu sunt o dovadă că un copil genial poate creşte în orice mediu, dacă este sprijinit în familie şi la şcoală.
M-am hotărât să scriu despre Alina Popescu şi pe fondul unei afirmaţii jignitoare, de neam prost, făcută de preşedintele României. Anume aceea că şcoala românească produce tâmpiţi. În ultimii doi ani, graţie excepţionalelor rezultate la învăţătură, Alina a reuşit şi o impresionantă performanţă personală: a dat mâna cu preşedinţii americani George Bush şi Barack Obama. Asta s-a întâmplat în timpul unor burse pe care le-a căpătat pentru meritele ei deosebite.
Alina Popescu, din Turnu Severin, viitor student la Harvard, a fost felicitată personal de doi preşedinţi americani. Odată întoarsă acasă, este calificată de preşedintele tuturor românilor drept o tâmpită, ca absolventă de şcoală românească.
Greaţa pe care mi-o provoacă Traian Băsescu prin mizeria pe care a spus-o am reuşit să o depăşesc mulţumită Alinei. Ceea ce nu mă împiedică să constat că, în privinţa preşedintelui României, afirmaţia se verifică totuşi...