Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cercul este vicios. Cei cu bani multi prefera sa si-i adaposteasca in banci. Aici sau aiurea. Investitia e o pasare rara. Iar de criza nu vom scapa fara mai multe investitii.
Necazul e ca in Romania, astazi, sunt putini oamenii de afaceri care au vocatie de investitori. Categoria celor care fac bani din bani, investind si reinvestind, este mult prea restransa. Si cum nimic din avutia pe care o aduna timpul – nici casele, nici strazile ori autostrazile, nici copacii, nici magazinele, nici fabricile, nici automobilele, nici bancile, nici ceea ce mancam si imbracam – nu are cum sa creasca fara investitii, faptul ca rata investitiilor in PIB continua sa fie negativa constituie o realitate economica dramatica. Si nici nu va fi altfel fara mai multi investitori, din tara si din afara tarii.
Iesirea din criza va fi batalia cea mai grea. Vom vedea ca iesirea din recesiune, chiar daca dureroasa, a fost mai usoara. De aici inainte – repet si voi repeta cu obstinatie – daca vom vrea sa ne fie mai bine, va trebui sa acceptam sa ne fie tot mai greu. Relansarea economica va cere mai multa munca performanta, mai multi investitori, mai multi bani, venituri mai mari. Dar cine va investi, cine va aduce bani, cine va asigura venituri mai mari? Cand, incepand din 2009, pe fondul crizei globale, investitorii straini s-au rarit iar investitorii interni au inceput sa gafaie, sufocati de recesiune, solutia a fost interventia statului. Daca, din 2005 si pana in 2008, intrarile de capital strain au fost in medie de 16 miliarde de euro pe an, in 2009 si 2010, media anuala a acestor intrari a scazut cu 10 miliarde de euro. Un reflux dur, al carui soc n-ar fi putut fi atenuat fara implicarea puternica a statului. Si, mai cu seama, fara Acordul de imprumut cu FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana.
Bugetul statului era insa sever anemiat. Fapt ce a impus o departajare a obiectivelor, dupa ce anul 2009 fusese ratat: 1) ajustarea balantei bugetare in 2010 si 2) iesirea din recesiune in 2011. Si mai departe? De aici inainte, chiar daca statul va aloca mai multi bani pentru investitii, solutiile optime le asteptam din sectorul privat.
Va putea iesi statul din joc? Dimpotriva, se va vedea obligat sa asigure stimularea investitorilor privati. Fara sa astepte sa-i vada manati de impulsuri generoase, pentru ca asa ceva ar fi un nonsens. Atentionarea lui Adam Smith ne plonjeaza in realitate: brutarul nu face paine pentru ca ar fi generos si ar avea grija de semenii sai, ci pentru ca vrea sa castige. La urma urmei, acesta este lucrul bun care s-a intamplat in istoria economica, pentru ca dorinta de castig a investitorilor este cea care dintotdeauna a impins economia lumii inainte. Asta are acum de facut statul: sa-i ajute pe investitori sa castige ei ca sa castige tara.
Autoritatile se afla intre ciocan si nicovala: populatia, cu rabdarea greu pusa la incercare, e din ce in ce mai nervoasa, iar investitorii, inca timizi, stau inca in sala de asteptare. Guvernul e nevoit sa taie in continuare cheltuieli. Deficitul bugetar, care o luase razna in anii recesiunii, nu a fost absorbit in totalitate. Inca e prea mare. Or, programele de insanatosire economica incep cu producerea banilor si sfarsesc cu solutionarea marilor probleme de care oamenii sunt interesati: somajul, salariile, pensiile, creditele bancare. Proba-cheie a unei politici eficiente.
Citește pe Antena3.ro
