Ce a uitat Mircea Geoană

Candidatul la Preşedinţia României, Crin Antonescu, formula înaintea turului I al alegerilor câteva întrebări foarte pertinente privind vizita secretă la Moscova a competitorului său de la acea vreme, Mircea Geoană.

"Ceea ce doresc eu să aflu şi are dreptul şi opinia publică să afle de la domnul Geoană este ceea ce v-am spus: scopul, conţinutul şi rezultatul acestei vizite, în ce măsură opţiuni privitoare la interese strategice ale României au fost angajate de un om care candidează la Preşedinţia României", se arăta îngrijorat, pe bună dreptate, preşedintele PNL.

Cum politica generează alianţe de compromis, Mircea Geoană a scăpat apoi de răspunsul pe care era necesar să îl dea. Dacă Crin Antonescu nu a mai fost atât de interesat să afle răspunsul, românii sensibili la subiectul "Rusia" au reacţionat aşa cum au putut, prin vot. Este vorba în primul rând despre moldovenii de dincolo de Prut şi despre Diaspora românească răspândită cu precădere în Occident. Un politician precum este liderul PNL trebuia să anticipeze "slăbiciunea" aliatului său împotriva lui Traian Băsescu şi să forţeze clarificarea situaţiei.

Este de netrecut cu vederea că al doilea om în stat, preşedintele Senatului, şi-a aranjat vizite secrete în Federaţia Rusă, aşa cum a făcut-o în aprilie, şi în preajma unor şedinţe ale CSAT, în care atunci era membru. Iar firavele lămuriri prin care Mircea Geoană a spus că astfel normaliza relaţiile României cu Moscova nu ţin, şi un diplomat cu o carieră ca domnia-sa ştie acest lucru. Mircea Geoană ştie că surse occidentale, NATO şi UE, i-ar fi putut fixa prezenţa într-o vizită secretă în capitala Federaţiei Ruse şi ar fi putut cere explicaţii României la cel mai înalt nivel.

Prin gestul său, Mircea Geoană a putut pune în dificultate întregul aparat diplomatic şi politico-militar al ţării. Un fost diplomat precum preşedintele PSD ar trebui să fie conştient că România are drepturi, dar şi obligaţii faţă de aliaţii săi din NATO şi UE, care îşi doresc la Bucureşti un comportament predictibil şi în concordanţă cu deciziile luate în comun în privinţa relaţiilor cu Federaţia Rusă. Iar calea normalizării relaţiilor româno-ruse ţine de-acum cont, în mod evident, de Bruxelles şi de cooperarea cu ţările cu care România are semnate parteneriate strategice, SUA, Marea Britanie, Franţa, mai nou Polonia etc.

Un fost diplomat precum Mircea Geoană n-are cum să nu ştie că în cancelariile euro-atlantice România a fost privită cu rezervă din cauza unor moşteniri ale istoriei, iar unii ne mai poartă resentimente că ne-am părăsit aliaţii. Un fost ambasador la Washington a putut băga de seamă că laudele noastre că am fost voce distinctă în Tratatul de la Varşovia unora din spaţiul euro-atlantic le-a dat de gândit, ca nu cumva să fim voce distinctă şi în NATO şi UE. Iar o vizită secretă la Moscova poate alimenta toate aceste rumori.

Mircea Geoană nu şi-ar fi dorit ca ministru de Externe al României să fie în postura în care el l-a pus pe colegul din PSD Cristian Diaconescu, care în aprilie 2009 conducea diplomaţia românească. Cristian Diaconescu a fost nevoit, în lipsa bărbăţiei celor vinovaţi de acest secret absolut, să confirme vizita şi să spună opiniei publice că MAE i-a dat lui Mircea Geoană un dosar de vizită, o evaluare a statutului relaţiilor bilaterale între România şi Federaţia Rusă. Ceea ce indică faptul că nu a fost vorba despre o vizită privată de "relaxare".

Mult mai grav este că ministrul de Externe al României din aprilie 2009 n-a fost informat cu cine se întâlneşte Mircea Geoană la Moscova, iar Cristian Diaconescu a mai adăugat că nici pe linie de partid, în PSD, nu s-a discutat despre această vizită, făcută în contextul demonstraţiilor din Republica Moldova, puse de regimul Voronin şi de Moscova pe seama României.

În acelaşi timp, Mircea Geoană nu şi-ar fi dorit pe vremea când era şef al diplomaţiei de la Bucureşti ca un politician, lider al PSD, să justifice vizita secretă la Moscova, aruncând vina pe SPP că a informat CSAT-ul. Ca fiu de ofiţer, Mircea Geoană ştie că militarii jură credinţă României, şi nu vremelnicilor politicieni, care nici măcar nu se transformă în bărbaţi de stat.