Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca simplu cetățean cu drept de vot și care încă nu și-a băgat mințile în cap și dorește, sincer, că România poate și trebuie să redevină un stat de drept, nu pot decât să salut și să susțin inițiativa președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și a președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, de constituire a comisiei parlamentare care să investigheze aspectele ce țin de organizarea alegerilor din 2009 și rezultatul scrutinului prezidențial. Susțin, totodată, solicitarea adresată instituțiilor abilitate de către Mircea Geoană, candidatul PSD la alegerile prezidențiale de acum aproape opt ani, de investiga informațiile care circulă în spațiul public, în special faptele relatate de Dan Andronic, potrivit cărora Traian Băsescu a fost declarat câștigător al alegerilor prezidențiale din 2009 nu în temeiul votului liber exprimat al românilor ci datorită unor murdare jocuri de culise în care au fost implicate anumite persoane aflate, la acea vreme, în posturi cheie ale unor instituții ale statului.
Cine sunt acestea, se cunoaște, desigur, dar mă abțin să le dau numele, evitând, astfel, bănuiala că aș dori să personalizez discuția, așa după cum nu am făcut referire la o anumită afirmație din textul difuzat de Mircea Geoană - care consideră că o această investigație reprezintă o ,,provocare și pentru PSD’’, partid al cărui candidat a fost domnia sa -, pentru a nu oferi argumente ( pretexte,mai degrabă!) unor vigilenți de circumstanță care abia așteaptă să lanseze suspiciunea rezonabilă că practic partizanatul politic.
Am ținut să fac cele două precizări cu atât mai mult cu cât avem , de-acum, câteva foarte neplăcute experiențe din partea unor auto-proclamați ,,independenți politici’’, care și-au făcut jalnicul obicei de a răstălmăci mesaje care îi deranjează sau pentru care nu au argumente pentru a le contrazice, ca și din a atribui celor care nu sunt pe aceleași baricade cu ei intenții malefice și urzeli periculoase împotriva statului de drept și, în mod special, a ultra-reformatei justiții. Ceea ce, însă, nu mă împiedică să pariez că nu va mai curge multă apă pe Dâmbovița până când să apară și să circule - mai ales, înspre anumiți parteneri ai României, state-pilon al democrației - scenarii apocaliptice despre intenția celor doi lideri ai camerelor parlamentului (care sunt și liderii partidelor coaliției guvernamentale ) de a submina democrația, ba chiar de a instaura ,,ciuma roșie’’. După cum mă mai aștept ca asemenea jalbe în proțap să ajungă, până hăt!, la înaltele oficialități ale Uniunii Europene, așa după cum s-a întâmplat, nu cu multă vreme în urmă, în cazul OUG13.
Nu mă refer, desigur, la schelălăielile și la sudalmele lui Traian Băsescu, fiindcă nu cred că, în lumea politică europeană sau transoceanică mai există cineva care să se mai uite în gura lui, cum bine nai zice românul. În schimb, am anumite bănuieli în ceea ce privește modul în care vor reacționa oficialități și instituții de peste hotare atunci când vor vedea că numele multilateral – medaliatei campioane a anticorupției (știm foarte bine despre cine este vorba în propoziție!) este în mod direct și, încă, atât de grav, implicată într-o asemenea afacere.
Iar, dacă tot m-am referit la precedentul în materie de procese de intenție și de răstălmăciri veninoase, firește că nu putem să nu ne amintim de amara experiență pe care noi, românii, am avut-o în anul 2012. Atunci când, prin Referendum Național, majoritatea covârșitoare a populației cu drept de vot a scumpei noastre patrii l-a demis pe Traian Băsescu, pentru ca, numaidecât, emisari de peste mări și țări au sosit la București cu misiunea de a-l reînscăuna pe Amiralul Dezastrului Național. Asta după ce autoritățile statelor sau organismelor europene în numele cărora aceștia veneau pe pământ românesc fuseseră pur și simplu mințiți, de către același funest personaj, cum că în Constituția României nu este prevăzută procedura referendumului.
Dar, cum în orice lucru rău există și o parte bună, cred că repetarea unor asemenea situații poate și trebuie să fie preîntâmpinată printr-o inteligentă și stăruitoare ofensivă diplomatică având ca scop corecta și riguroasa informare a partenerilor noștri externi și a aliaților noștri asupra adevăratului - și unicului!- scop pentru care liderii celor doua camere ale Parlamentului au decis să se constituie comisia care să cerceteze și să stabilească dacă alegerile prezidențiale din 2009 au fost organizate în mod corect și dacă Traian Băsescu a fost adevăratul câștigător al scrutinului. Muncă, să o recunoaștem, deloc ușoară, dar în care de foarte mare folos va fi viitoarei comisii parlamentare documentele care au fost transmise Curții Constituționale imediat după scrutin și despre care, nici până azi, nu avem știință să fi fost cercetate, dar încă și fructificate.
Am promis la începutul acestor însemnări să nu fac referiri nominale la persoanele direct implicate în acest caz, pe cât de important pe atât de incendiar, dar nu am motiv ca să nu fac să fac o semnificativă derogare, citând aceste judicioase aprecieri ale lui Mircea Geoană: ,,A face lumină asupra unui moment tenebros din trecut nu este doar un gest reparator, ci o investiție într-o Românie cu adevărat democrată’’.
Citește pe Antena3.ro
Repet și întăresc, nu sunt un pesimist și nu văd peste tot numai capcane și dușmani la pândă, dar vreau și nici nu pot să uit vorba înțeleptului:,,A ști pentru ca să prevezi și,după aceea, pentru a putea.’’
