La început, când a apărut știrea cu falsul estetician italian care opera în România, mi-am zis: Și ce dacă, cât timp omul știa ceea ce face?! Sigur că eram tentat să simplific lucrurile până la comparația dintre taximetriștii cu licență și șoferii Uber, în cheia că nu sunt necesare 12 + 6 clase ca să înveți o meserie. Ele folosesc mai mult spălării pe creier de către stat, ce instituționalizează relația părinte-copil. Până se ajunge să se ceară 10 clase ca să obții permis auto, ceea ce ar fi făcut ca “medicul” cu 8 să nu-l poată lua niciodată. Iar dacă lucrurile vor merge tot așa, va trebui, pe viitor, să fii chiar doctor ca să învârți volanul și să apeși pedalele autoturismului.
Da, numai că nu suntem în secvența în care esteticianul își făcea bine treaba. E greu de susținut teza că era un profesionist desăvârșit, autodidact fiind. Chiar și așa, însă, întrebarea ar fi care este deosebirea între el și unul cu diplomă? Merită pusă pe tapet această chestiune deoarece cu sau fără atestare în regulă se lucrează la fel de prost și singurul lucru la care asistăm acum e o încercare de “spălare” a sistemului.
Ca s-o spun răspicat, singurul lucru asupra căruia merită atrasă atenția e acela că sistemul cultivă nonperformanța. După care te pune să stai la coadă. Dacă ai norocul să nimerești la puținele valori strecurate în masa de nonvalori, îi poți mulțumi lui Dumnezeu. Important este că nu se poate face diferența între bun și slab din cauza diplomei. Au același atestat!
Reiau. Într-un sistem cum e cel din România, divinitatea joacă un rol important. De aceea trebuie să fii destul de sănătos când te îmbolnăvești și intri în spital și manevrele la care ești supus e de dorit să nu fie complicate. În mediul virtual circulă o glumă, culmea esteticii e să nu fie doar sânii falși, ci și medicii. Dar de ce aleg ei România, și nu Germania sau Suedia? Ca urmare a viciilor sistemului. Acela care nu promovează valorile reale, ci unele definite greșit, o nonelită.