Ce tare tropaim noi!

Am citit undeva o reclama platita pe care Televiziunea Romana si-o facea singura, cu mana ei, cum se zice, la jubileu. Spunea acolo ca ea a insotit inca de la infiintare poporul roman la bine si la rau, ca a adus in toate caminele realizarile nationale, bucuria pentru victoriile romanesti in toate domeniile etc. Din tot articolul, scris intr-un limbaj de esenta tare, reiesea ca romanul a avut mereu in TVR un prieten drag si fidel. Poze cu Nadia, cu Gatu, cu Nastase (celalalt) si nu stiu cu mai cine insoteau reportajul. OK, ne amintim cu totii noptile de la Guadalajara, cand Topescu nu mai avea destule "o"-uri ca sa strige "Gol!", ne amintim si meciurile dramatice din Cupa Davis. Ne mai aducem aminte cateva revelioane cu Bocanet si cateva scheciuri cu Toma Caragiu. Dar pentru asta sa spui ca Televiziunea Romana a fost alaturi de poporul roman, timp de 50 de ani, la bucurie si la tristete, mi se pare pur si simplu o minciuna cinica si sfruntata.

Timp de 50 de ani, postul national de televiziune, unic o vreme, apoi multiplicat in cateva variante, a fost, esentialmente, un instrument de propaganda indreptat impotriva intereselor poporului roman. TVR s-a nascut sub comunisti si a ramas, timp de 35 de ani, la fel de aservit puterii ca si ziarul Scinteia. Prin Televiziunea Romana s-a indoctrinat si s-a mintit poporul roman in toata perioada comunista. Televiziunea Romana a contribuit major la instalarea cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, la tot delirul "infaptuirilor" si "realizarilor". A sustinut toate aberatiile epocii. Cand nu a mai avut ce sa arate din ruina nationala, si-a redus emisiunile la doua ore pe zi, din care o ora era telejurnalul cu doar doua personaje. In timpul revolutiei si in perioada urmatoare, acelasi post de televiziune a manipulat esential opinia publica din Romania si din intreaga lume, a prezentat deformat evenimentele in favoarea nucleului dur care a condus tara de-atunci incoace. Revolutia, teroristii, manifestatiile opozitiei (netransmise din cauza cetii…), Piata Universitatii, mineriadele, sondajele tendentioase - nu a fost eveniment din istoria recenta a Romaniei in care televiziunea sa nu-si fi varat coada si sa nu-l fi schimonosit dupa ordine oculte. Cu toate restructurarile, cu toata patina de onorabilitate pe care-a incercat din rasputeri sa si-o atribuie, postul national de televiziune are pana azi reflexul aservirii fata de putere. Acest reflex imbraca, sub presiunea evenimentelor, forme dintre cele mai bizare, sofistice si baroce. Ai putea crede ca, totalitara prin vocatie, institutia asta e capabila de democratie? Ce zic eu, de hiperdemocratie, ceva original cum nici in America nu exista? Ei, uite ca este. Asta s-a vazut la confruntarea recenta dintre cei zece candidati la Presedintie. Americanii, francezii, nemtii, toti democrati din tata-n fiu, ar fi adus doar doi, pe cei cu sanse reale, si i-ar fi lasat sa se lupte-ntre ei. Noi i-am adus insa pe toti, ca doar fiecare e om si are dreptul la cuvant. Ce vreti mai multa democratie? Si elefantul, si soricelul sunt animale, nu-i asa? Indiferent daca aveau in spate ditamai aliantele sau uniunile, cu milioane de sustinatori, sau doar propria nevasta ambitioasa, sau numai un politolog maieut, sau un orasel cat sa chiorasti un purice, sau un spital psihiatric cu dotarile de rigoare, sau trei enoriasi habotnici, ei au reprezentat pentru logica TVR simple unitati cu dreptul la acelasi timp masurat cu grija de cronometre. Au avut dreptul sa raspunda, ca la examen, la aceleasi intrebari scolaresti. Sa comenteze aceleasi imagini de propaganda. Sa faca aceleasi promisiuni diverselor categorii sociale. Pe rand, ca niste roboti, cei zece "presedinti" trageau biletul si-si spuneau poezia in cel mai prostesc si mai fals "show" de televiziune care putea fi imaginat. Fereasca Dumnezeu de vreo confruntare directa intre candidati. Sau de vreo intrebare in privinta coruptiei (care este totusi principala problema a Romaniei actuale). Sau de orice ar fi putut jena puterea cu care TVR se afla, de 50 de ani, intr-o simbioza demna de dat exemplu, alaturi de licheni, la biologie. In fiecare clipa-mi venea sa spun: "Mintiti iar poporul cu televizorul…"

Elefantul si soricelul mergeau pe un pod. Si soricelul spune: "Ce tare tropaim noi!". Mintile dastepte si independente care-au inventat circul cu pricina l-au facut dupa aceeasi logica. Stupida si absurda, veti zice dumneavoastra. Ba nu, doar strategica, doar eficienta politic, vor raspunde ei, facindu-si unul altuia cu ochiul: "Prietenii stiu de ce!".