x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cei care-şi caută perechea.

Cei care-şi caută perechea.

de Maria Timuc    |    20 Iun 2011   •   21:00

Varsta pentru casatorie si chiar aceea pentru nasterea copiilor s-au dus undeva, catre 30-40 de ani si chiar mai mult, iar acesta este un fenomen aparut in ultimii 20 de ani. Nu discutam acum cauzele fenomenului amintit, nici cat de bun sau de rau este el, cat ne intereseaza multimea de tineri, deopotriva barbati si femei, care nu au, inca, un partener de viata si nu sunt implicati in nici o relatie "serioasa". Vorbim despre aceia care au trecut de 30 si chiar de 40 de ani, despre aceia ingrijorati din pricina singuratatii lor, precum si a incapa­citatii de a-si gasi un partener. Am observat in cateva cazuri o particula­ritate psihologica interesanta, care merita constientizata si, in acelasi timp, vindecata. Caci unii dintre acesti tomnatici ai vietii se consuma intre deziluzie, singuratate si angoasa, cauzate de incapacitatea de a crea o legatura frumoasa cu cineva de sex opus, si o perceptie foarte buna de­spre sine. Barbati si femei cu aspect ex­­te­rior placut, frumosi sau macar sti­­lati, bine pregatiti profesional, cu o situatie materiala buna sau foarte bu­na nu reusesc sa-si gaseasca pe­re­chea. Lucrurile se bat cap in cap, ceva e in neregula, dar ce? Asta-i framanta si pe ei si, probabil, pe multi altii, care nu se inscriu neaparat in descrierea de mai sus, dar... se apropie. Unde ar pu­­tea fi eroarea barbatilor si a fe­me­i­­lor, care se indragostesc mereu "pe dos", adica, atunci cand ei agreeaza pe cineva destul de mult incat si-ar dori o relatie, celalalt il respinge si invers?

Observand putin dinamica perceptiilor unor barbati si femei care au aceasta cautare intensa a unui par­tener, la varsta la care sunt realizati profesional si chiar material, am in­te­les ca ei au niste criterii "batute in cuie" despre ce anume sa faca si cam ce standarde de castig ar trebui sa ai­ba partenerii lor. Ei par extrem de pu­ternic preocupati de starea materiala, de aspectul fizic sau IQ-ul par­te­nerului, scapand printre degete, in ace­lasi timp, esenta unei relatii, adica iu­birea. Asteptarile de ordin uman, in spe­cial material, precum si exigentele de toate felurile par a fi luat locul iu­bi­rii, care se afla in capul listei pentru ci­neva care cauta sa se implice intr-o relatie de cuplu autentica. De altfel, au­zim la biserica o expresie interesan­ta, daca nu ma insel este chiar una fo­lo­sita in timpul slujbei de cununie; "Ce­ea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". O expresie prin care bi­se­rica insasi dezvaluie ca "Dumnezeu uneste oamenii prin iubire". Iubirea este singura putere, singurul instrument prin care Dumnezeu ne leaga unii de altii, iar ca o consecinta, iu­bi­rea trebuie sa ramana ceea ce leaga bar­ba­tul de femeie si o face in mod di­vin. Daca noi cautam sa ne legam de al­tul prin ochii unor motivatii ale mintii, ale Egoului, ale intereselor ma­te­riale, atunci legatura pare sa se fran­ga, sa dispara si chiar sa nu fie po­si­bila. Acolo unde ea devine posibila, in acelasi timp, in conditii care nu implica dragostea – si gasim ase­me­nea situatii destul de frecvent – avem de-a face cu legaturi care nu se pre­teaza, probabil, ceremoniei bise­ri­cesti de cununie.

Sigur ca traim in vremuri in care nu putem neglija nici aspectele mate­ri­ale sau cele legate de educatie, care contribuie la stabilitatea si confortul emotional si fizic. Totusi, acestea ar pu­­tea ramane pe locul doi in lista noastra de asteptari atunci cand ne ca­­u­­tam perechea si nu invers. Iubirea lea­­­ga barbatul si femeia, sufletul le consfinteste cautarea, dar si intalni­rea, nu lucrurile lumii. Ele sunt au­xi­­li­are si, probabil, trebuie sa ne exer­sam intelegerea si intelepciunea, pentru a le aseza acolo unde le este locul in interiorul nostru. Altfel, ce nu unes­te Dumnezeu sau ce nu uneste iubirea poa­te fi unit in cele din urma, dar prin lucrurile care au valoare pentru noi. Casatoria autentica sau legatura re­­a­­la, chiar in afara casatoriei, nu este facuta prin acte sau prin avutiile noas­tre, cat prin starea launtrica de iu­­­bi­re. Daca noi simtim iubire si suntem legati de altul la nivelul sufletului, putem construi orice lucru im­pre­u­na cu celalalt. Iubirea este ade­va­­ra­tul ingredient al cununiei si al le­­ga­turii cu partenerul pe care-l visam ala­­turi pentru o viata. Cu ea(iubirea) pu­tem incepe si "de la lingura", ca odi­­nioara, si ea este puterea care ne po­a­te inmulti lingurile, lucrurile, dar – in­­deosebi – ne poate vindeca su­fle­tele. Caci iubirea este ceea ce avem ne­­voie pentru a crea legatura pe care acum pare ca n-o putem realiza. Intai iu­birea si apoi... asteptarile Egoului! Este doar o problema de restabilire a or­dinii si a prioritatilor, care – odata fa­cuta – poate crea miracole pentru cei care-si cauta perechea.

×