Varsta pentru casatorie si chiar aceea pentru nasterea copiilor s-au dus undeva, catre 30-40 de ani si chiar mai mult, iar acesta este un fenomen aparut in ultimii 20 de ani. Nu discutam acum cauzele fenomenului amintit, nici cat de bun sau de rau este el, cat ne intereseaza multimea de tineri, deopotriva barbati si femei, care nu au, inca, un partener de viata si nu sunt implicati in nici o relatie "serioasa". Vorbim despre aceia care au trecut de 30 si chiar de 40 de ani, despre aceia ingrijorati din pricina singuratatii lor, precum si a incapacitatii de a-si gasi un partener. Am observat in cateva cazuri o particularitate psihologica interesanta, care merita constientizata si, in acelasi timp, vindecata. Caci unii dintre acesti tomnatici ai vietii se consuma intre deziluzie, singuratate si angoasa, cauzate de incapacitatea de a crea o legatura frumoasa cu cineva de sex opus, si o perceptie foarte buna despre sine. Barbati si femei cu aspect exterior placut, frumosi sau macar stilati, bine pregatiti profesional, cu o situatie materiala buna sau foarte buna nu reusesc sa-si gaseasca perechea. Lucrurile se bat cap in cap, ceva e in neregula, dar ce? Asta-i framanta si pe ei si, probabil, pe multi altii, care nu se inscriu neaparat in descrierea de mai sus, dar... se apropie. Unde ar putea fi eroarea barbatilor si a femeilor, care se indragostesc mereu "pe dos", adica, atunci cand ei agreeaza pe cineva destul de mult incat si-ar dori o relatie, celalalt il respinge si invers?
Observand putin dinamica perceptiilor unor barbati si femei care au aceasta cautare intensa a unui partener, la varsta la care sunt realizati profesional si chiar material, am inteles ca ei au niste criterii "batute in cuie" despre ce anume sa faca si cam ce standarde de castig ar trebui sa aiba partenerii lor. Ei par extrem de puternic preocupati de starea materiala, de aspectul fizic sau IQ-ul partenerului, scapand printre degete, in acelasi timp, esenta unei relatii, adica iubirea. Asteptarile de ordin uman, in special material, precum si exigentele de toate felurile par a fi luat locul iubirii, care se afla in capul listei pentru cineva care cauta sa se implice intr-o relatie de cuplu autentica. De altfel, auzim la biserica o expresie interesanta, daca nu ma insel este chiar una folosita in timpul slujbei de cununie; "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". O expresie prin care biserica insasi dezvaluie ca "Dumnezeu uneste oamenii prin iubire". Iubirea este singura putere, singurul instrument prin care Dumnezeu ne leaga unii de altii, iar ca o consecinta, iubirea trebuie sa ramana ceea ce leaga barbatul de femeie si o face in mod divin. Daca noi cautam sa ne legam de altul prin ochii unor motivatii ale mintii, ale Egoului, ale intereselor materiale, atunci legatura pare sa se franga, sa dispara si chiar sa nu fie posibila. Acolo unde ea devine posibila, in acelasi timp, in conditii care nu implica dragostea – si gasim asemenea situatii destul de frecvent – avem de-a face cu legaturi care nu se preteaza, probabil, ceremoniei bisericesti de cununie.
Sigur ca traim in vremuri in care nu putem neglija nici aspectele materiale sau cele legate de educatie, care contribuie la stabilitatea si confortul emotional si fizic. Totusi, acestea ar putea ramane pe locul doi in lista noastra de asteptari atunci cand ne cautam perechea si nu invers. Iubirea leaga barbatul si femeia, sufletul le consfinteste cautarea, dar si intalnirea, nu lucrurile lumii. Ele sunt auxiliare si, probabil, trebuie sa ne exersam intelegerea si intelepciunea, pentru a le aseza acolo unde le este locul in interiorul nostru. Altfel, ce nu uneste Dumnezeu sau ce nu uneste iubirea poate fi unit in cele din urma, dar prin lucrurile care au valoare pentru noi. Casatoria autentica sau legatura reala, chiar in afara casatoriei, nu este facuta prin acte sau prin avutiile noastre, cat prin starea launtrica de iubire. Daca noi simtim iubire si suntem legati de altul la nivelul sufletului, putem construi orice lucru impreuna cu celalalt. Iubirea este adevaratul ingredient al cununiei si al legaturii cu partenerul pe care-l visam alaturi pentru o viata. Cu ea(iubirea) putem incepe si "de la lingura", ca odinioara, si ea este puterea care ne poate inmulti lingurile, lucrurile, dar – indeosebi – ne poate vindeca sufletele. Caci iubirea este ceea ce avem nevoie pentru a crea legatura pe care acum pare ca n-o putem realiza. Intai iubirea si apoi... asteptarile Egoului! Este doar o problema de restabilire a ordinii si a prioritatilor, care – odata facuta – poate crea miracole pentru cei care-si cauta perechea.