Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Psihologul John Gottman a studiat timp de 20 de ani cauzele care duc la nefericire in cuplu. El a identificat patru moduri in care partenerii isi saboteaza abilitatea de a comunica si a avea o relatie pozitiva. "Cei patru calareti ai Apocalipsei" – cum a numit psihologul cei patru factori care duc la nefericire – sunt: criticismul, dispretul, atitudinea defensiva si construirea de bariere. Cel mai periculos dintre toti acesti "calareti" distructivi este "dispretul", pe care Gotman l-a asemanat cu o arma de atac. Ma gandesc ca Gottman n-a numit "cei patru cavaleri ai Apocalipsei" doar pentru relatiile de cuplu si pentru ca ei patruleaza violent si vigilent prin toate relatiile noastre de viata, prin birouri, prin intreprinderi si pe santiere, pe strazi, prin politica, prin economie si oriunde respira oamenii.
Poate ca cea mai poluanta si mai grava consecinta a miscarii cavalerilor Apocalipsei prin existentele noastre este aceea ca ei ne saboteaza constant, sigur si eficient propria capacitate de a iubi. Din pricina lor se poate ca iubirea sa dureze doi ani sau cinci ani, cum ne spun anumite studii psihologice. Din pricina lor, se poate ca dragostea sa nu fie indeajuns pentru ca noi sa simtim bucuria de a fi impreuna cu altul, fiindca dragostea – in fata dispretului si a atitudinii critice – se topeste ca un biet balon de sapun. Din pricina lor se poate sa ne scurtam casniciile, sa ne pierdem locurile de munca, sa ne pierdem prietenii, sa ne distrugem relatiile benefice, fie si cele bazate doar pe interese comune, nu doar pe afectiune si respect. Se poate ca cei patru cavaleri ai Apocalipsei sa circule strident, inconstient si fara rezerve intr-o intreaga tara si chiar intr-o lume, nu doar in viata personala a unui om, si sa duca omul, tara sau lumea catre separare, resentimente, ura, suferinta, decizii gresite si nefericire. Daca dispretul este o arma periculoasa si noi il practicam, fara sa ne dam seama ca nu mai iubim, nu mai pretuim, nu mai apreciem, nu mai simtim recunostinta si nu mai valorizam altceva decat – poate – ceea nu avem, atunci remediul nostru ar fi acela de a ne recupera puterea de a pretui si a aprecia.
"Cu putine exceptii, aprecierea poate revitaliza o dragoste pe moarte fara nici un alt ajutor", spun autorii cartii "Puterea Aprecierii", N. Nelson si J.L. Calaba, iar asta-i o alta ipostaza vindecatoare a aprecierii, a doua dupa puterea ei de a ne readuce in suflet sentimentul atat de diafan, de cautat si de frumos al iubirii. De indata ce putem iubi, putem aprecia mai usor, dar – pentru a iubi din nou, avem nevoie sa incepem cu aprecierea. Pentru a vedea cu ochii larg deschisi si dintr-o constiinta clara avem nevoie sa apreciem premeditat, sa cautam orice poate fi pretuit, fie o zi senina, fie cenusiul altei zile, un zambet sau un dar marunt, un serviciu oarecare sau un simplu "buna dimineata". Sa facem din asta un exercitiu pentru fiecare zi, caci numai prin exercitiu voluntar, constient, asumat putem evada din obisnuita mentala de a dispretui si a critica, practicata ani intregi. Depresiile se amelioreaza pe masura ce ne recapatam blandetea inimii prin apreciere, multumire si pretuire, inclulusiv fata de noi insine. Relatiile de cuplu pot redeveni expresii ale viselor noastre frumoase, cum tot ce facem ar putea capata alte valente, alt sens si alta realitate daca vom aprecia mai mult decat dezapreciem si daca vom pretui mai mult decat dispretuim.
Citește pe Antena3.ro
