Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înghesuit în istoria şefilor de stat între Iliescu şi Băsescu, două personaje obişnuite cu obţinerea şi păstrarea puterii, mult timp s-a crezut că cel mai slab preşedinte a fost Emil Constantinescu. Am căzut şi eu în capcana asta şi am ieşit din ea doar când m-am întrebat de unde şi până unde aşa o judecată. Ce face un preşedinte „slab” sau „puternic” în percepţia dintotdeauna dispusă la comparaţii a contemporanilor?
Când e un preşedinte slab şi când e puternic? Când iese zilnic la ora fixă, flutură arogant Constituţia ca să aflăm peste ani că n-a avut nicio problemă să o calce-n picioare subordonând Justiţia Serviciilor Secrete, când apare rar şi ne spune lucrurile pe care oricum bănuiam că le spune sau când la final de mandat are curajul să se recunoască înfrânt de urmaşii Securităţii, deşi putea să nu o facă? E puternic sau e slab preşedintele care se vrea implicat şi unde nu e treaba lui? Cum e cel care pare că nu face nimic, iar cînd totuşi face, e neconvingător?
Care preşedinte e mai slab? Cel care preia conducerea unei ţări epuizate economic de etern amânata tranziţie la economie de piaţă, neataşată UE sau NATO aproape nici ca deziderat, furată ca-n codru de oricine, obligată să aleagă o parte sau alta în războiul de la graniţă şi aproape forţat să ia de unul singur o decizie importantă pentru viitorul ţării de a sprijini NATO, şi nu vecinii sârbi, aşa cum îi cereau sondajele, sabotat de cele mai ineficiente guverne din istoria României, dar care, totuşi, la finalul mandatului predă o ţară poate la fel de coruptă, dar măcar înscrisă indubitabil pe un drum izbăvitor euro-atlantic? Nu cumva dl Constantinescu s-a dovedit mai puternic decât cei care au primit la învestitură o ţară parte a NATO şi UE, cu economie în creştere, cu instituţii conturate şi cât de cât funcţionale, cu legi şi structuri aşezate, o ţară care trebuia dezvoltată, nu salvată, dar care la final au predat sau vor preda o Românie fracturată de ură, cu o Constituţie vraişte, cu servicii secrete scăpate de sub controlul civil, o ţară pur şi simplu epuizată nervos, condusă prin Facebook, nu prin Monitorul Oficial?
Care este preşedintele slab? Cel care, sabotat întreg mandatul până şi de aliaţi şi epuizat de contextul acelor ani, are curajul să se declare înfrânt de sistem sau cel care, perfect odihnit şi neimplicat în vreun proiect naţional, autor de gafe memorabile, dar totuşi menajat mediatic, celebru pentru comoditate, cel care preferă să se facă, de exemplu, că nu există concubinajul servicii - justiţie, îşi anunţă, nefiresc de devreme, intenţia de a candida?
Răspunsul e în urletul delirant al lui Orban în campania din 2014! „Cine este generalul?”, zbiera el. Chiar, cine este „generalul” care ne-a dat cel mai slab preşedinte?
Citește pe Antena3.ro
