Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cartea sa, ”Inițiere și iluminare – Calea șamanică de vindecare”(Ed. For you), Alberto Villoldo – un cunoscut inițiat în șamanism, de profesie psiholog, pe care l-am văzut la un seminar de două zile și la București în urmă cu vreo câțiva ani, spune că toate religiile lumii au identificat existența a șapte păcate capitale ale oamenilor. Cele șapte păcate mai sunt numite și ”demoni”(despre acest subiect am mai scris acum ceva vreme) și sunt hrănite la nivel mental și emoțional atunci când nu depășim ispitele( inițierile) sau momentele de încercare ale vieții. Celor șapte păcate(demoni) le corespund șapte virtuți(îngeri) capabile să le învingă, virtuți pe care noi înșine trebuie să le hrănim, să le alegem și să le aducem în manifestare. Le voi enumera acum pe toate pentru a ajunge apoi la ideea pe care intenționez să o comentez astăzi: 1) Mânia – învinsă de Pace. 2) Lăcomia – învinsă de Generozitate. 3) Poftele instinctuale – învinse de Puritatea Intenției. 4) Trândăvia – învinsă de Curaj și Efort. 5) Invidia – învinsă de compasiune pentru propria persoană și pentru ceilalți. 6) Avariția – învinsă de Cumpătare. 7) Mândria – învinsă de Smerenie. Villoldo spune; ”Primii trei demoni, cărora trebuie să le smulgem colții, sunt mânia, lăcomia și poftele. Înfrângerea acestor forțe ne permite să trăim, la nivel sacru, experiența nașterii, a maturității și a primei iubiri(n.n acestea trei sunt inițierile care ne așteaptă pe toți în această viață sau prin care am trecut deja). Dar dacă îi lăsăm pe demonii corespunzători să triumfe, ne vom simți ca și când ”nu am fi la locul nostru”. Nu vom cunoaște iubirea și vom rămâne blocați într-o căutare perpetuă, inutilă, a răspunsului la întrebarea ”cine sunt eu”? Mai târziu ne vom confrunta cu ceilalți patru demoni, astfel încât să putem avea relații normale cu iubiții, prietenii, rudele și comunitatea în care trăim”.
Veți înțelege acum de ce am insistat asupra cunoașterii păcatelor omenești, pe care le dobândim în anumite etape ale vieții; primele trei păcate, adică mânia, lcomia și poftele neînvinse ne împiedică să cunoaștem și să trăim cu adevărat Iubirea”, să ne cunoaștem pe noi înșine și fac să ne simțim străini în această lume. Asta va afecta toate relațiile noastre de viață, mai ales pe cele de dragoste, căci noi înșine suntem incapabili de iubire. Cred că avem aici una dintre cele mai prețioase cunoașteri despre ființa umană, pe care – dacă o vom folosi, dacă vom alege cu hotărâre îngerii în locul demonilor, insistând să tranformăm în noi înșine păcatele în viturți, am putea avea șansa de a trăi sentimentul iubirii și a ne recăpăta sentimentul de a ști cine suntem, de a ne cunoaște pe noi, a trăi sentimentul că suntem la locul nostru și a trăi împlinirea în relațiile noastre de viață. Dacă iubirile noastre au fost inconsistente, dacă am simțit continuu că ne pierdem prin ele, că nu iubim și nu suntem iubiți, dacă relațiile noastre par să meargă în cârje, suntem trădați, ne simțim jigniți, înșelați și căutăm mereu altceva, mereu altundeva, mereu în altă direcție afecțiunea și fericirea, avem nevoie să ne autoinvestigăm conștiința cu sinceritate și să vedem dacă nu cumva în una dintre etapele de inițiere ale vieții, precum prima iubire, nașterea unui copil sau, unde este cazul, perioada maturității, n-am hrănit mânia, lăcomia și poftele. Autoinvestigarea conștiinței ar putea fi dusă până acolo unde putem privi în fecare experiență de viață acele momente în care am ales să picăm din coloana noastră vertebrală și, în experiențele de azi, să facem alegerea invers. Să înlocuim conștient, premeditat, mânia, supărarea, tendința de răzbunare (pentru orice eveniment sau persoană care ne-ar provoca aceste stări) cu pacea conștientă, cu acceptarea, cu toleranța, cu înțelegerea faptului că este posibil să avem în fața noastră o încercare, destinată nouă special, una care ne face conștienți că avem puterea să alegem reacțiile noastre, că virtutea este o valoare constuită și o alegere conștientă. Dacă suntem lacomi, să practicăm generozitatea permanent și dacă poftele instinctuale, deopotrivă sexuale, culinare sau de altă natură, ne domină, să le învingem, sublimându-le prin alegerea intențiilor pure (intenția de a iubi în locul intenției de a ne sfatisface plăcerea sau nevoia) și abținându-ne din când în când de la a le satisface. Căci, iată, pentru a trăi sentimentul iubirii și al împlinirii în această viață nu-i suficient să ne găsim un partener, ci – și aceasta este informația spectaculoasă de astăzi – avem nevoie să practicăm virtuțile; pacea, generozitatea și puritatea intenției...Șamanii ne spun că , fără practica acestor virtuți nu vom putea iubi! E o cunoaștere de cinci stele aceasta, așa că s-o reținem și să practicăm virtuțile dac vrem să ne vindecăm golul din suflete, acel gol care ne spune continuu că...nu iubim și nu suntem iubiți.
Citește pe Antena3.ro
