Celebri şi anonimi

Nimic nou sub soare, celebrităţile îşi caută în mod demonstrativ anonimatul abia aşteptând să fie identificate, anonimii se dau de ceasul morţii (uneori la propriu) în căutarea unei ipotetice şi efemere celebrităţi. Nu degeaba spunea Andy Warhol, unul dintre întemeietorii curentului "pop art", că în curând orice om de pe planeta Pământ va fi celebru timp de 15 minute. Unii anonimi au reuşit să depăşească acest arbitrar interval de timp.

De pildă, Elizabeth Canning. Născută într-o familie săracă, cea mai mare dintre cei cinci copii care locuiau împreună cu părinţii în două camere nu a învăţat, şi de la 16 ani a fost slujnică la un tâmplar înstărit. Se spune că era muncitoare şi cinstită.
Dar fata de condiţie modestă avea să devină eroina unui proces mult comentat. Elizabeth dispare în seara de 1 ianuarie 1753, ca să reapară, mai mult moartă decât vie şi aproape dezbrăcată, peste patru săptămâni. Ea declara că fost răpită, jefuită, bătută şi dusă cu forţa într-o casă de pe drumul spre Hertfordshire. Acolo, povesteşte ea, a fost ţinută nemâncată şi i s-a propus să devină prostituată. Elzabeth refuză. Reuşeşte să evadeze la sfârşitul lui ianuarie şi ajunge la casa mamei sale.

Prietenii şi vecinii ajung la concluzia că a fost răpită la comanda unei proxenete, Susan Wells. În casa acesteia, Elizabeth recunoaşte locul în care a fost ţinută captivă (cu unele mici ezitări) şi o acuză pe Susan Wells şi pe o acolită a proxenetei, ţiganca Mary Squires, de răpire şi furt. În puţină vreme, judecătorii, printre care ilustrul romancier Henry Fielding, dau crezare poveştii cu răpirea şi furtul. Squires şi Wells sunt declarate vinovate şi condamnate. Proxeneta avea să fie înfierată şi să petreacă şase luni în puşcărie, ţiganca hoaţă primeşte pedeapsa cu moartea prin spânzurare.

Povestea nu se termină aici. Primarul Londrei, Sir Crisp Gascoyne, nemulţumit de mărturiile cel puţin discutabile, redeschide procesul şi reuşeşte să amâne şi apoi să anuleze condamnarea la moarte a lui Mary Squires. Proxeneta Wells îşi execută întreaga sentinţă şi iese din închisoare în august 1753.

Între timp, tânăra domnişoară Canning este acuzată de sperjur. Publicul londonez se împarte în două tabere, susţinătorii Elizabethei, şi "egiptenii", apărătorii lui Mary Squires. Curg râuri de cerneală, apar sute de articole, pamflete, gravuri şi caricaturi, literaţii intră şi ei în joc, unii în favoarea fetei care "şi-a salvat onoarea", alţii luându-i apărarea ţigăncii, pe nedrept învinuită. Până şi marele Voltaire se grăbeşte să publice o "Istorie a Elizabethei Canning" plină de inexactităţi.

După aproape opt luni de manevre legale, domnişoara Canning este declarată vinovată de sperjur, condamnată la o lună de închisoare, urmată de o deportare pe şapte ani în America. Ajunsă la Wethersfield, în Connecticut, victima justiţiei britanice se mărită cu strănepotul primului guvernator al coloniei, devine doamna Treat, naşte vreo patru copii şi atunci când trece în lumea celor drepţi este pomenită drept "cândva celebra" Elizabeth Cunning. Aventura ei, care încinsese spiritele în Londra de acum un sfert de mileniu, e aproape uitată.

Mai aproape de noi, dispariţia unei mari celebrităţi, Agatha Christie, nu a stârnit senzaţie numai în 1926, ci şi mult mai târziu. Abandonată de soţul ei, Archie, care mărturisise că iubeşte o altă femeie, autoarea a fost căutată timp de 11 zile, stârnind o agitaţie teribilă în rândurile publicului compus în cea mai mare parte din admiratori. Regăsită la un hotel din Harrogate, romanciera nu a dat nici o explicaţie, lăsând loc liber diagnosticelor de amnezie sau depresie, însoţite şi de inevitabilele acuzaţii de publicitate gratuită.

A mai trecut o jumătate de secol şi a apărut proiectul unui film bazat pe dispariţia celebrei scriitoare. Un "mediu" angajat de scenarişti stabileşte legătura cu spiritul Agathei Christie care dezvăluie un secret: misterul dispariţiei se află la Hotelul Pera Palas din Istanbul! În camera în care locuise cândva scriitoarea este găsită o cheie veche, ruginită. Directorul hotelului, Hasan Suzer, o oferă amatorilor în schimbul sumei de două milioane de dolari. Nu o cumpără nimeni. Cum nu este cumpărată nici a doua cheie, găsită cu un etaj mai sus.

Hotelul Pera Palas, care i-a avut ca oaspeţi pe Mata Hari, Jackie Kennedy, Aristoteles Onassis, pe pasagerii din Orient Express, rămâne celebru, dar demodat. Agatha Christie este tot celebră, iar Elizabeth Canning rămâne poate o simplă notă de subsol în cărţile de istorie.