Centrul Naţional al Dansului

Alungarea doamnei Mona Muscă de pe scena politică românească mi s-a părut a fi una dintre cele mai mari mizerii de după 1989. Eu nu o consider cu nimic vinovată. Dar, dacă ar fi să judec în „logica” ipocrită a celor care au condamnat-o şi i-aş admite vreo vină, apoi acest „păcat” al domniei sale a fost spălat, în opinia mea, cel puţin printr-un singur act politic.

În ca­litate de ministru al Culturii, dânsa a făcut un gest corect de politică culturală: a emis ordinul prin care în 2005 Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti (CNDB) primea sediul corespunzător din clădirea Teatrului Naţional, precum şi un buget de finanţare pentru a putea funcţiona. Prin acest act al său, Mona Muscă a fost mai ministru al Culturii decât toţi miniştrii care s-au perindat pe la conducerea acestui minister în ultimii 20 de ani. Fie şi măcar acest singur act o absolvă în ochii mei de orice presupusă vină morală.

Timp de şase ani, Centrul Naţional al Dansului a avut o activitate artistică exemplară, repunând România pe harta dansului contemporan internaţional. Iar azi, conducerea actuală a ministerului – atribuită strict pe criterii de algoritm politic, şi nu pe competenţe de ma­nagement cultural – evacuează în stradă una dintre instituţiile sale publice cele mai va­loroase.

Eşecul Ministerului Culturii de a manageria situaţia locativă a CNDB dovedeşte, dincolo de incompetenţă, indolenţă şi mediocritate, o anumită mentalitate care bântuie ca o fantomă cultura românească de azi - o concepţie primitivă, înapoiată şi retrogradă care desconsideră noile forme de creaţie şi manifestare artistică.

Din punct de vedere administrativ, situaţia este absurdă şi hilară. Este ca şi cum Guvernul şi primul-ministru ar decide brusc - dintr-un motiv sau altul - să evacueze Ministerul Culturii din sediul său, oferindu-i în schimb, pe termen nedefinit, trei birouri mici, un depozit pentru arhivă şi accesul, printre picături, la o sală de lucru dintr-o altă instituţie. Aşa cum ministerul este o parte a Guvernului, tot aşa centrul dansului face parte din Ministerul Culturii - CNDB este o instituţie publică de stat a Ministerului Culturii, cu acelaşi statut ca Teatrul Naţional sau Opera Română.

Toate soluţiile oferite de minister pentru situaţia locativă a CNDB au fost o bătaie de joc şi dovedesc o gândire funcţionăresc-birocratică fără nici o legătură cu noţiunea de management cultural. Şi asta vine dintr-o proastă cunoaştere a fenomenului cultural contemporan ce duce la o discriminare absurdă a dansului contemporan.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

Dar dincolo de asta, o mentalitate mo­dernă, corectă şi europeană a societăţii n-ar fi făcut posibilă anihilarea politică a doamnei Mona Muscă şi nici, şase ani mai târziu, aruncarea Centrului Naţional al Dansului în stradă. Schimbarea mentalităţilor în societate n-ar mai fi permis menţinerea la putere a unei clase politice care trage tot timpul pe lângă ţintă când este vorba despre interesele ţării şi societăţii, dar mereu fix la ţintă când este vorba despre propriile interese. Efectiv, nişte demagogi cu ştaif, travestiţi în oameni politici, se îmbogăţesc jucându-sede-a conducătorii României, pe banii contribuabililor, dar cu sprijinul unei părţi a românilor care se mulţumesc cu firimiturile de la masa lor.

Noi, restul, suntem, vorba aceea, „şi violaţi, şi cu banii luaţi”. Plătim taxe ca alţii să tragă chiu­lul, să fure, să muncească prost şi să voteze.