Cer iertare pentru Sobaru şi Cristiana Anghel

Cer iertare pentru Sobaru și Cristiana Anghel
- Scrisoare amabilă către detractori -
 

M-am simțit dator și onorat să-i apăr
Pe Sobaru și pe Cristiana Anghel de murdărire și măcel
Amândoi au putut muri pentru libertate
Pe tricoul vieții lor era scris același apel.

Au fost singurii care au îndrăznit ceva
Într-o lume dominată de lașitate și murdărie
Ei ne-au salvat, în absența altui  protest,
De bănuiala de a fi un popor laș, tocmit doar să fie.

Ambii sunt acum rușinea României
S-a aruncat în cap, puteam s-o fac și eu
Zice unul bățos ca o cameră de bicicletă desumflată
Și certat cu Dumnezeu.

Cer iertare că mai avem curajul de a făptui
Cer iertare, celor ce ignesc, că mai ființăm
Cer iertare Doamne, desigur în numele iadului
Că-i urâm pe Sobaru și Cristiana, iar cu Băsescu coabităm.

Iadul, vizitat, e o poveste,
Arăta cazane păzite de draci, clocotind în smoală
Unul singur era fără pază, nici-un drac cu furca alături
De ce, a întrebat oaspetele, nimeni aici nu se răscoală?

Aici sunt românii, a zis purtătorul iadului de vorbe
Dacă unul scoate capul, ei între ei se trag  la loc
Românii  – din acest motiv n-au eroi –
Și în general n-au nimic, iar viața își bate de ei joc.

Da, cer iertare că am lăudat un gest tragic și viu
Într-un molâu, mereu molâu parlament
Cer iertare că învățătoarea
N-a murit și stă într-o odaie de lux fără curent.

Prieteni nedebili, curajoși cândva în vorbă și pe hârtie
Au fost convertiți, avântul le-a căpătat altă orientare
Lupta lor nu se mai poartă cu tartorul
Ci cu cei care, cu prețul vieții, au șters lașitatea din dicționare.

Cer iertare că Sobaru e viu și am cerut, pentru el, un apartament
Cer iertare poporului român de viteji că n-a sucombat
Cuiul, chiar și cuiul curajului, a fost gândit de cineva
Ceilalți au zis, ce mare scofală, ce-l tot lăudați, dacă mă gândeam nițel
Cuiul curajului de mine ar fi fost inventat.