Cetăţean profesionist

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
ÎN TIMP CE GAZDA – o doamnă gureşă şi otrăvită la vorbă – le povesteşte oaspeţilor cum l-a pus ea la punct şi l-a umplut de ridicol pe unul dintre foştii intimi ai familiei, un invitat care n-a schiţat un zâmbet toată seara se ridică brusc din scaun şi se duce direct spre ieşire. Ce s-a întâmplat, îţi e rău, ai o problemă?, îl întreabă gazda tăindu-i calea. Nu mi-e rău, spune acesta, dar nu-mi place cum vei vorbi despre mine când nu vom mai fi prieteni.


BIBLIA ne învaţă că omului care are i se mai dă. Zicerea Bibliei e interpretată doar în ce priveşte îmbogăţirea. E valabilă însă şi la necazuri. Banul la ban trage, însă o nenorocire nici ea nu vine singură. Omului care n-are i se mai şi ia. Comentând faptul că a primit patru amenzi în aceeaşi zi, domnul C. îndrăzneşte un fin reproş în direcţia soartei: Şi tocmai primisem al treisprezecelea salariu! L-am dat pe amenzi.


ÎNTR-UN INTERVIU, un pictor se laudă cu faptul că n-a fost membru de partid şi că nici azi nu simte nevoia să intre în vreunul. Înainte de 1989 însă pictorul se fudulea cu faptul că-şi vindea tablourile din atelier numai la mahării din Comitetul Central şi la ştabii partidului din judeţe.


ÎN STAŢIA DE AUTOBUZ la Universitate se întâmplă să vină una după alta două maşini al căror traseu dă de gândit. Una merge spre Valea Ialomiţei, alta spre Valea Argeşului. Intrigat de chestiune – cum e să fii un bucureştean de pe văi şi dealuri?! – nu m-aş mira dacă ar apărea şi o a treia maşină, care să meargă pe Valea Loarei.


AM CÅLÅTORIT, în mai multe rânduri, în Canada, dar a doua oară mi-am luat în geamantan şi o pernă. Nu orice pernă, ci perna mea, pe care când pun capul seara mă simt acasă şi cu sufletul. La vama canadiană mi s-a cerut să deschid geamantanul. Pentru cei care mi-au trecut bagajul prin maşinăria cu raze, puful din pernă era o enigmă. Logica povestirii mi-ar cere să spun ce întrebări prosteşti mi-au pus funcţionarii şi ce răspunsuri spirituale le-am dat eu. Adevărul e că oamenii mi-au cerut o explicaţie, dar că au ascultat-o cu un fel de alean aprobator care, la distanţele parcurse de locuitorii Canadei şi la faptul că-şi schimbă frecvent locuinţa, se justifică. Vameşii dădeau din cap la fiecare frază prieteneşte, ca şi cum ar fi vrut să spună: Bună idee!


DEŞI FORMULA "cetăţeni profesionişti" – care marchează deosebirea faţă de "cetăţenii amatori", adică faţă de persoanele care trăiesc dezorganizat şi adesea contra practicilor sociale normale – nu există, eu am utilizat-o. Aş merge mai departe, zicând chiar români profesionişti şi români amatori. Părinţi profesionişti şi părinţi amatori. De ce un fotograf poate să se cheme profesionist, iar un cetăţean care onorează toate imperativele civilizaţiei nu?