A început foiala specifică perioadei electorale. Toată lumea vrea să ştie cine câştigă, cine pierde, ce jocuri se fac. Până la confruntarea directă cu electoratul, la 22 noiembrie şi 6 decembrie, singurele instrumente pe care le avem la îndemână sunt sondajele de opinie. În funcţie de comanditar (plătitor) şi de metodologia anchetei sociologice, rezultatele pot fi diferite, de la un institut la altul. Miza politică contaminează deja dorinţa şi putinţa, siluind un pic, pe ici pe colo, ştiinţa.
Majoritatea institutelor consacrate îşi respectă însă meseria şi transmit evaluări cât se poate de oneste. Ce ne spun zilele acestea sociologii, la care ne uităm ca la doctori, în speranţa unui diagnostic corect şi a unei reţete salvatoare?
În primul rând, că din cei 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot, cam 40% pun ştampila. Majoritatea cifrelor din sondaje, despre care discutăm noi jurnaliştii, se referă la situaţia unui candidat pe întreg electoratul. Nuanţările foarte adevărate şi pline de miez vin atunci când faci analiza celor şase-şapte milioane care se prezintă într-adevăr la urne. În acel moment, unii scad, alţii cresc.
Din experienţa ultimilor 20 de ani, se poate spune că cei mai interesaţi de fenomenul politic şi de vot sunt persoanele clasate la categoria 50 plus. Activi sau la pensie, aceştia constituie un corp de patru-cinci milioane de electori, care salvează o dată la patru sau cinci ani nivelul minim de prezenţă. Diferenţa, două sau trei milioane, sunt persoane mai tinere. Care prin opţiunea lor ajustează ce au decis cei mai înţelepţi. PSD este dominant în zona votanţilor maturi, PD-L mai degrabă la cei tineri, PNL demonstrează un echilibru interesant. UDMR primeşte un vot absolut etnic.
Sociologii pe care i-am consultat spun că zilele acestea, cu mai puţin de 60 de zile până la alegeri, situaţia este următoarea. Favoritul, Traian Băsescu, este pe primul loc, cu un trend descrescător. Un interval corect îl situează undeva între 30% şi 35%. Destul de posibil ca evoluţia economică şi handicapul celor cinci ani de putere să-l coboare sub pragul psihologic de 30 de procente. Dacă acest lucru nu s-a întâmplat deja.
Mircea Geoană, între 20 şi 25 de procente, cu cele mai mari şanse de a intra în turul doi. Pare să fie şi el pe un trend uşor descrescător, pe fondul aceleiaşi probleme: guvernarea. Dacă PSD iese de la putere, Geoană îşi sporeşte şansele, care se adaugă la cele ale partidului cu peste 1.000 de primari şi o foarte bună organizare în teritoriu.
Crin Antonescu este pe un trend ascendent şi prospeţimea lui, împreună cu lipsa oricărei legături cu actul guvernamental îi oferă nebănuite resurse. Se situează între 15 şi 20 de procente, iar o eventuală performanţă constantă îl poate împinge serios spre turul doi.
Sorin Oprescu e marea enigmă.
Situat deja între 8% şi 13% fără să intre oficial în cursă, primarul general a dat semnalul (prin Octav Cozmâncă) de răfuială nu cu principalul candidat Traian Băsescu, ci cu PSD şi Mircea Geoană. Asta spune totul despre miza candidaturii sale. Doctorul are un nivel mare de încredere în sondaje. De urmărit dacă are capacitatea de a transforma acest atu în voturi. Potenţialul maxim previzionat de sociologi până la alegeri este de 20%, estimându-se (optimist) că poate creşte cu 1 procent pe săptămână. Handicapul cel mai mare îl reprezintă lipsa infrastructurii teritoriale, care nu poate fi compensată prin încropeli de ultimă oră.
Pentru orice candidat este exclusă posibilitatea de a câştiga din primul tur.
Faptul că există trei contraoferte la Traian Băsescu prezintă un avantaj şi un dezavantaj. Chestiunea pozitivă este că electoratul are de unde alege, lipsa unei contraoferte valabile eliminându-se din start. Negativ e faptul că votul schimbării se împrăştie, ceea ce poate duce la un joc al sorţii pentru cel care va intra în turul doi. Nu la posibilitatea ca cel mai bun să meargă în finală cu actualul preşedinte.
Cu plus sau minus, vedem deja în cercetări sociologice că toţi se învârt în jurul cifrei de 20 de procente. Contează evident şi cele 20 de procente pe care le vor lua Corneliu Vadim Tudor, Kelemen Hunor, probabil Gigi Becali. Şi cum se vor redistribui acestea.
Indiferent dacă în turul doi intră Geoană, Antonescu sau Oprescu, cu o presupusă coordonare de mesaj a celor trei (între tururi), sociologii estimează că sunt şanse de peste 51% ca actualul preşedinte să fie înfrânt.