x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Chimioterapia presei

Chimioterapia presei

de Adriana Oprea-Popescu    |    11 Oct 2011   •   21:00

Mass-media s-a pocait. In ultimele zile, sta din ce in ce mai putin pe centura stirilor. Apretata si incercanata, falseaza in sobrietatea ei. Unde sunt columbenii, truicii, borcii si pepeii de odinioara? Unde sunt buletinele french-cancan, cu picioarele-n tavan, nuntile filmate din elicopter si inmormantarile transmise live din sicrie, divorturile cu atarnate de grilajele portilor? Unde sunt parastasele, sinuciderile si colivele de odinioara? Sunt in stand-by.

Sub infricosatoarea umbra a noului Cod Civil, presa s-a cumintit, asteptand. Fiecare spera ca celalalt sa-si franga primul gatul, pentru a vedea daca mai renteaza sa te-arunci in cap pe micul ecran de pe bara de striptease. Emisiunile de divertisment simuleaza scandaluri cu manelisti necunoscuti sau filmeaza salturi cu parasuta ale cantaretelor de muzica populara, televiziunile de stiri prezinta obsedant starea vremii si dezmat cu accidente rutiere (ce pomana! morti anonimi, sange, cioburi!), OTV-ul redifuzeaza, intr-o seara inghetata de octombrie, 'Miss Plaja 2011'. Picata din cer, stupida moarte a baschetbalistului american e disecata pana la ultimul cromozom. Prea tehnic, prea sec...

Consumatorii fideli de imbecilitati au intrat in sevraj. Acum, nu mai pare a fi asa de simplu sa faci varza niste vieti si sa le servesti apoi lumii, la ora exacta, pe post de stiri. Noul Cod Civil prevede ca orice persoana are dreptul la viata privata, la propria imagine si la respectarea demnitatii sale. Cel lezat se poate adresa in­stantei, iar judecatorii hotarasc, in functie de prejudiciile create, plata unor despagubiri (cat de mari?, se in­treaba acum jurnalistii), intrerupe­rea difuzarii materialului sau ob­ligarea autorului faptei 'sa indeplineasca orice masuri socotite necesare de catre instanta spre a ajunge la stabilirea dreptului atins' (art. 253). 'In cazul in care ziaristul isi depaseste prerogativele conferite prin reglementarile care se refera la profesia sa, exista posibilitatea ca (...) justitia sa pronunte o hotarare de obligare a ziaristului la incetarea incalcarii respective, bunaoara incetarea continuarii difuzarii infor­matiilor eronate, sau o hotarare prin care sa i se interzica pentru viitor aceasta activitate', a declarat, pentru Radio Romania Actualitati, prof. Lucian Mihai, 'parintele' noului Cod Civil. Cat de mult trebuie sa gresesti? Cum si, mai ales, cui? Mai au astazi vreo insemnatate libertatea de exprimare sau rolul important pe care-l joaca mass-media in orice democratie?

Fac parte din categoria celor ce cred ca presa s-a autodistrus, infi­gandu-si singura pixul in carotida, prin tabloidizare, virtualizare si prin desconsiderarea publicului citi­tor/telespectator. Cred, de asemenea, ca noul Cod Civil poate avea efectul unei chimioterapii, atat de necesara intr-o presa maligna. Nu dispunem insa de instrumente de operare pentru tumoare crescanda din spatiul virtual, acolo unde totul e posibil, iar li­bertatea de exprimare a devenit li­ber­tinaj. Ca-n orice chimioterapie, Co­dul Civil va ataca, loalalta cu celule re­le, si pe cele sanatoase. Alea cu principii si cu cod deonotologic. 'Mie mi se pare anormal ca ziaristii sa se preo­cupe de problemele personale. Sunt mai multe articole in Codul Civil care ar putea fi interesante pentru jur­nalisti. Dintre toate insa, jurnalistii sunt preocupati de viata lor. E normal, pentru ca sunteti o gasca', i-a declarat unei colege 'parintele' noului Cod Civil. O imagine idilica, neconforma cu realitatea. Noi nici macar intr-o redactie nu suntem o gasca... Insa Codul Civil ne trateaza ca si cand am fi o gasca. Una cu po­ten­tial in­frac­tional, careia ii este in­ter­zis sa aduca 'ori­ce atingere (...) onoa­rei si re­pu­tatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia (n.r.?!) ori fara respectarea limitelor preva­zu­­te la art.75 (n.r. – drepturile oferite jur­­na­listilor prin conventii interna­tio­na­le, bune doar de invocat in pledoariile avocatilor apararii, prin procese)'.

Dar celula sanatoasa, naivul care-si face meseria cu respect si cu buna cre­dinta, n-ar avea motive sa se teama, nu? Ar trebui sa aiba incredere in justitie. Va intreb, insa, pe care magis­trati sa ne bizuim mai intai: pe cele doua judecatoare de la Inalta Curte, acuzate public ca au primit mita o ex­cursie in strainatate, sau pe magistratii din CSM care au mediatizat cazul celor doua, uitand sa men­tio­ne­ze si calitatea doamnelor in acest dosar?

Pana la primul test, presa, si cea neserioasa, si cea de calitate (medie) va merge chinuit, pe varfuri. Apretata si incercanata, falsand in sobrie­tatea ei.

×
Subiecte în articol: editorial