Constantin Zotta are prestații mereu surprinzătoare. L-am văzut, pe când se dădea arbitru, cât de bine evolua el împotriva celor de la FC Național. Băiatul avea o viteză extraordinară. Și-acum îmi pare rău că Gino Iorgulescu nu era la fel de sprinten. Și-acum îmi pare rău că Gino Iorgulescu nu l-a prins atunci pe Zotta pentru a-i aplica o necesară corecție. Acum Zotta e președinte. Dar și din această postură el concurează fără adversar pentru titlul de jucător al etapei. După un meci care ne-a persecutat printr-un fotbal încet și trist, după un meci în care Brașovul a reușit să presteze chiar și mai slab decât Petrolul, Zotta forțează victoria echipei sale, evoluând pe postul de contestatar.
Sincer, nu mă interesează cum va fi soluționată contestarea dreptului de joc al lui Pecanha. Nu mă interesează cum vor rătăci justițiarii fotbalului prin îmbârligăturile unor regulamente mereu confuze. Până la un verdict definitiv, indiferent care va fi acesta, n-avem decât să ne amuzăm copios asistând spectacolul măreț al celor atinși de cartoful fierbinte.
Secretarul general al LPF, Justin Ștefan, a cerut un punct de vedere al mai superiorilor de la FRF. Dar omologul Gheorghe Haic Chivorchian nu pune botul la astfel de provocări. Fiindcă este prematur de devreme ca să pronunțe el vreo antepronunțare. Fiindcă, la câtă hârșeală avem în noi, nu vorbim înainte de a pune stetoscopul pe capacitatea de influență a părților aflate în conflict. Măgăreața trebuie să cadă mai întâi pe comisia de disciplină a FRF. Să dea ăia un verdict, pentru că astfel va crește și prețul recursului. Este de urmărit, așadar, care va fi negustoreala deciziei finale. Iar de se va ajunge la TAS, cu atât mai bine. Abia atunci vom posibilitatea să constatăm cum apreciază niște neutri autentici colcăiala internă.
Creațiile comice ale scenariștilor falsei neutralități sunt concurate de producțiile la fel de comice ale părtașilor în conflict. Aceștia au avansat ideea unei capacane pe care FRF a întins-o celor de la Petrolul (Pecanha) și Astra (Denis Alibec). Se spune că Steaua (Sînmărtean) a fost salvată de culpă grație unei colaborări Chivorchian – Argăseală. Dar numai naivii pot da crezare unui astfel de scenariu. Fiindcă jocul inetereselor balansează în cu totul alt sens interesele ferefiste. Naivilor li se alătură însă și profitorii falsei propagande. O face și Răzvan Lucescu. Cel care, după colaborarea Chivorchian – Argăseală, acreditează și varianta unei colaborări Argăseală – Zotta. Ar putea fi credibil acest scenariu lucist dacă contestația lui Zotta n-ar reprezenta un gest total inutil. Fiindcă dreptul de joc al lui Pecanha sau Alibec nu trebuia neapărat contestat de cineva. Comisia de disciplină avea obligația de a se autosesiza din oficiu.
Dincolo de aceste scandaluri în care ne-am specializat peste măsură rămâne realitatea de fapt. Și o singură constatare. De-am fi în fotbal la fel de creatori pe cât suntem în materie de mahala, am fi campioni mondiali.