Cifra şapte sub masajul crampoanelor

Cifra şapte duce spre eternitate o anumită magie. Ea numără minunile lumii şi zilele creaţiei divine. Aceeaşi cifră şapte îşi pierde însă orice fel de înălţare sub masajul crampoanelor. Bifează laic doar o etapă de campionat în care obişnuinţele sufocă întîmplarea de graţie. O etapă în care surprizele au apărut anapoda, ele neavînd nicicum darul de a caracteriza reuşita. Rezultatele neaşteptate au fost generate doar de neghiobiile unor nefericiţi care nu ştiu să stea în ghete.

Cifra şapte duce spre eternitate o anumită magie. Ea numără minunile lumii şi zilele creaţiei divine. Aceeaşi cifră şapte îşi pierde însă orice fel de înălţare sub masajul crampoanelor. Bifează laic doar o etapă de campionat în care obişnuinţele sufocă întîmplarea de graţie. O etapă în care surprizele au apărut anapoda, ele neavînd nicicum darul de a caracteriza reuşita. Rezultatele neaşteptate au fost generate doar de neghiobiile unor nefericiţi care nu ştiu să stea în ghete.

Astfel avem posibilitatea să consemnăm o situaţie fără precedent. Primele şase meciuri ale etapei (cele disputate pînă la ora la care scriu) s-au încheiat pentru pronosportişti cu 2 solist.

La Bistriţa, după victoria CFR-ului, Ioan Ovidiu Sabău, nefericitul antrenor al Gloriei, şi-a regăsit umorul într-o dezamăgire profundă. Spunea el că oricare om care va vedea fazele din care oaspeţii au înscris golurile victoriei ar putea ajunge la concluzia că a fost vorba despre un blat ordinar. Aici, antrenorul s-a oprit. Continuarea discursului este însă la îndemîna oricui. Adică este mai uşor să bănuieşti trădarea decît să crezi în realitatea că poate încăpea atîta prostie în contractul unor neghiobi cu meseria.

Declaraţia lui Sabău, altfel un tip cu mînia sub control, are greutatea înjurăturii de mamă. De partea cealaltă, înlocuitorul lui Andone parcă ar fi fost pierdut de părinţi în magazinul cu jucării. Cu un zîmbet pe care doar negîndirea îl putea face atît de larg spunea că echipa lui trebuia să închidă mai repede jocul, uitînd că meritul golurilor aparţine în totalitate şi nefast bistriţenilor.

Arpad Paszkany trebuie să se grăbească în luarea unei decizii în situaţia în care el este, într-adevăr, patronul echipei clujene. Italianul Maurizio Trombetta pare mai degrabă construcţie a meseriaşului Geppetto şi o jucărie fără cusur pentru ludicul involuntar care este Lulu Mureşan. Cel care vorbea, după acelaşi meci, despre revirimentul echipei...

Tot despre reviriment vorbea şi Cristi Borcea după victoria lui Dinamo la Vaslui. Reconfortantă inconştienţă. Glonţul care a trecut pe lîngă tîmpla dinamoviştilor nu şi-a atins ţinta doar pentru că şansa le-a croit tranşee temeinice. Cele trei vîrfuri fulminante pe care investitorul paria viitorul luminos al echipei sînt deocamdată Dănciulescu şi Lobonţ. Dar, la cît fotbal vorbeşte Borcea, am impresia că şi Rednic ar face mai bine echipa decît el. Dacă fudulia nu l-ar tăvăli prin riscurile ieşirilor publice, Borcea ar fi numai bun pentru Dinamo. Pentru că este un dinamovist autentic. Exemplul lui Bucşaru, patron care are echipa pe primul loc la ora actuală, ar fi ideal pentru Borcea. Discreţia şefului care lasă prim-planul meseriaşilor poate fi explicaţia faptului că Unirea a obţinut la Rapid o victorie pe cît de preţioasă, pe atît de logică.