Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dintre teoriile care au aparut precum ciupercile dupa ploaie pentru a explica declansarea crizei financiare pornite din segmentul de risc al pietei imobiliare americane, cea a profesorului australian de economie si finante Steve Keen imi apare cea mai corespunzatoare realitatilor concrete ale capitalismu
Dintre teoriile care au apărut precum ciupercile după ploaie pentru a explica declanşarea crizei financiare pornite din segmentul de risc al pieţei imobiliare americane, cea a profesorului australian de economie şi finanţe Steve Keen îmi apare cea mai corespunzătoare realităţilor concrete ale capitalismului din zilele noastre. Potrivit profesorului australian, este vorba de o criză a supraîndatorării. Supraîndatorare ale cărei efecte, spune domnia-sa, au fost pînă acum subevaluate.
Această criză – afirmă profesorul australian – va pune în discuţie înşişi termenii de bază ai capitalismului. De ce? Pentru însuşi faptul că atunci cînd întreaga economie are o povară a datoriilor mai mare de cîteva ori decît valoarea PIB-ului, cum este cazul ţărilor dezvoltate occidentale, unde numai soldul creditelor persoanelor fizice poate depăşi PIB-ul anual, funcţionarea capitalismului este perturbată fundamental. Şi nimeni nu a calculat încă nivelul datoriilor totale cu includerea şi a celor contractate prin intermediul instrumentelor financiare sofisticate, strict speculative, cum sînt derivatele. Băncile centrale, spune profesorul Keen, ar trebui să încurajeze finanţarea pentru investiţii, şi nu finanţarea pentru speculaţii. O economie bazată pe supraîndatorare nu mai răspunde la pîrghiile cunoscute de politica economică.
Se constată în mod pregnant că profesorul australian porneşte de la baza, şi nu de la suprafaţa lucrurilor. Aceasta îi şi permite să atace speculaţia – esenţa capitalismului actual – şi să afirme că înşişi termenii capitalismului sînt puşi în discuţie de criza, doar aparent imobiliară, dar de fapt financiară din SUA. Deşi nimeni nu prea mai face consideraţii pe o asemenea temă, în măsura în care, de la victoria asupra comunismului, capitalismul a rămas singur în lume ca practică economico-socială!
Prin exacerbarea speculaţiilor, prin politicile de dereglementare care le-au stimulat, prin ruperea delimitărilor dintre diferite segmente ale pieţei financiare (bănci, asigurări, investiţii bursiere etc.), prin sofisticarea instrumentelor financiare care nu reprezintă altceva decît speculaţie la pătrat, capitalismul actual a îndepărtat complet "economia financiară" de economia reală! Cu efecte nefaste!
Probabil cel mai nefast efect îl constituie supraîndatorarea, care rezultă din euforia ce poate cuprinde fără temei economia financiară şi din camuflajul pe care îl poate oferi aceasta supraîndatorării, îndeosebi prin sofisticarea instrumentului financiar care depersonalizează responsabilităţile şi detransparentizează tranzacţiile. Neconştientizată pe parcurs, supraîndatorarea se acumulează şi, cînd apare la suprafaţă, este deja tardiv, diferiţi subiecţi aflîndu-se în pragul colapsului. Altfel, nici nu se poate explica faptul că, doar de la un an la altul, beneficiarii potenţiali ai unor produse imobiliare din SUA au constatat că au de plătit cu 75% mai mult decît credeau şi că bănci finanţatoare nu mai pot să-şi scoată banii avansaţi, căci n-au cui să vîndă casele pe care le confiscă împrumutaţilor deveniţi rău-platnici.
Un alt aspect la fel de nefast îl reprezintă ignorarea economiei reale şi, nu de puţine ori, chiar desconsiderarea acesteia. Profesorul australian are o părere netă şi sănătoasă în domeniu. Speculaţia din economia financiară nu produce bunăstare societăţii. Din păcate, din imitaţie sau pur şi simplu din prostie, economia reală a ajuns să fie desconsiderată şi în unele ţări emergente, literalmente iresponsabile, pentru că acestea nu-şi pot permite comportamente de tipul statelor cu capitalism matur, care au ceva cheag în economia reală pentru a-şi permite exuberanţe în economia financiară.
