Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Arieratele statului au fost aproape eliminate, declara triumfalist, in urma cu un an, seful misiunii FMI. E greu de spus daca ele s-au ascuns pe la companiile de stat pe unde nu a cautat Fondul. Dar cert este ca de cand nu mai are statul arierate, angajatii companiilor private spun ca plata cu intarziere a salariilor a devenit un "sport national'. Ei fac parte din categoria salariatilor "fericiti' care au scapat de somaj cu pretul injumatatirii lefurilor si care acum isi primesc banii cu minimum doua saptamani intarziere. Timp in care au rate la banci, pentru care platesc dobanzi penalizatoare.
Cea mai importanta problema este insa ca "boala' de care sufera companiile, ce stau bine din punct de vedere contabil, dar rau din cel al lichiditatii, se rezolva cu credit de la banca. Din pacate insa, nu firmele beneficiaza de imprumuturi, ci statul. In vreme ce creditul neguvernamental s-a majorat cu 7,6% in intervalul februarie 2011 - februarie 2012, cel guvernamental a avansat cu 23%. Iata de ce nu mai are statul arierate, pentru ca se imprumuta in dauna sectorului privat, care e constrans astfel sa se crediteze de la proprii angajati prin neplata salariilor. Degeaba ia presedintele bancii de stat CEC, Radu Gratian Ghetea, apararea patronului sau - "Criticile potrivit carora bancile stau linistite si crediteaza statul sunt nefondate' -, subliniind ca, de fapt, bancile comerciale sunt preocupate de ceea ce se intampla in economie.
De atata preocupare se ajunge sa nu se mai stie cine e angajatul si cine-i antreprenorul. Potrivit teoriei preferintei de timp, salariile sunt mai mici decat profiturile pentru ca angajatii primesc bunuri prezente, iar angajatorii bunuri viitoare. Cu alte cuvinte, cel care alege sa-si scoata banii din firma ii ia cu "discount'. in timp ce acela care-i lasa beneficiaza de o dobanda. Intrebarea este insa ce se intampla cand salariatul primeste si putini bani si tarziu? A devenit proprietar, producator si beneficiar ca in socialism?
Pana la a solutiona acesta enigma e bine de observat ca arierate au mai toate economiile lumii, insa ele apar intamplator, nu constituie o practica uzuala ca la noi. Si partea mai interesanta e ca arieratele nu fac subiectul vreunei teorii economice. Dar poate ca acesta va fi aportul Romaniei la dezvoltarea stiintei economice. Mai ales ca avem traditie: in aprilie 1933 s-au emis "Bonurile de impozite 4%' pentru lichidarea datoriilor arierate ale statului anterioare exercitiului 1932. Iar Mircea Vulcanescu, directorul interbelic al Datoriei Publice, a venit, in 1934, sa fundamenteze teoria de ce se imprumuta statul "pe sub mana de la cei carora le cere marfuri si servicii fara plata imediata'. El sustinea ca "in imprejurari trecatoare, de forta majora' se poate ajunge la solutii in care "recursul la credit e deghizat'. "Cand lefurile nu se platesc, sau cand furnizorii asteapta cu lunile, in fond, statul nu face altceva decat sa se imprumute', dand nastere unor deficite importante, care "constituiesc o datorie flotanta' ce se cere apoi transformata 'intr-o datorie consolidata'.
