Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Naţionala a plecat la Euro, Mitică Dragomir nu mai este oficial de business class, Băsescu se trage în poză cu fotbaliştii, Olăroiu este dat în consemn la frontieră, blogurile gem sub înjurătura grea a tastaturilor de suporter
Naţionala a plecat la Euro, Mitică Dragomir nu mai este oficial de business class, Băsescu se trage în poză cu fotbaliştii, Olăroiu este dat în consemn la frontieră, blogurile gem sub înjurătura grea a tastaturilor de suporter. Sînt acestea cîteva tuşe apăsate ale tabloului care combină firescul cu treaba anapoda.
În context, naţionala n-are nici o vină, în afară de aceea că
prin calificarea la un turneu final le-a zburat fleica din fasole celor obişnuiţi
să-şi construiască înjurătura din eşecurile fotbalului românesc. Satanicul Piţurcă
riscă să devină idol, şi asta îi roade cel mai tare pe ofticoşii care-i
cereau demisia încă de la reinstalarea sa ca selecţioner. Replierea
contestatarilor în corul susţinătorilor nu păcăleşte pe nimeni. Zîmbetul lor
nu-i decît o grimasă nereuşită, un rînjet gata oricînd să se transforme, la o
adică, în muşcătură adîncă. Nu-i condamn. Sînt doar nişte sentimentali şi ei,
care, vreodată, s-ar putea să afle că şi bucuria este trăire omenească.
Mitică Dragomir are ceasul defect. Sînt luni bune de cînd
atrăgeam atenţia că nu şi-a potrivit cadenţa în ritmul schimbării. Atunci s-a
supărat. Acum plăteşte. Vrea să pareze lovitura prin mimarea unei detaşări
suverane. Îl simt însă tare bosumflat. Tristeţea omului nu mă bucură. Dar
tristeţea preşedintelui LPF îmi dă speranţe. Pentru că nu o văd vindecată decît
prin renunţarea la complicităţile vinovate. Ceea ce ar fi benefic pentru om,
dar şi pentru fotbal.
Băsescu, preşedinte şi el, dar mai domn preşedinte, bagă
foale la ideea “nici o paranghelie fără chelie!”. Apare la fotografie prin
handbal, prin box, prin fotbal şi prin tot felul de manifestări cotroceniste.
N-ar fi rău dacă respectivele şedinţe foto nu ar coincide al dracului de întîmplător
cu diverse campanii de fertilizare politice. Poate că am saluta chiar şi
împrumutul de capital popular dacă el ar fi decontat prin ajutorarea concretă
a sportului. Dar cînd iei totul pe daiboj, lăsînd în urma ta doar amintirea
unor glumiţe de cartier cu Bănel Nicoliţă, te întrebi unde-i onoarea. Poţi trăi
cu impresia că, dacă n-ar fi campanie şi dacă ar fi cîrciumă la intrarea în
stadion, preşedintele n-ar mai ajunge niciodată la meci. Ba chiar s-ar întreba
cu năduf: “Cine-a pus fotbalu-n drum”. Urîtă supoziţie!
Consemnarea lui Olăroiu, pe cît de neeuropeană, pe atît de
nejustificată, îmi aduce aminte de convocarea lui Chivu şi Contra la DNA chiar
înainte de intrarea în cantonamentul naţionalei. Cotcodăcitul ăsta al găinilor
care nu se ouă niciodată şi care nu are nimic comun cu anticorupţia o fi tot
unul de susţinere a fotbalului?
Citește pe Antena3.ro
