x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cine e şeful politicii externe?

Cine e şeful politicii externe?

de Adrian Năstase    |    22 Mai 2012   •   12:04

In toata aceasta disputa despre cine merge la Bruxelles, cea mai absurda afirmatie ii apartine, nici o surpriza, lui Traian Basescu. “Seful politicii externe, spune el, e seful statului'. Sau, altfel spus, "Politica externa sunt eu". Absurd pentru ca nu exista un sef al politicii externe si nici nu poate exista. Sefi au institutiile, au organizatiile. Politica externa este o activitate. Activitatile au structuri de desfasurare, au strategii, nu sefi. Cum nu are sef filosofia. Sau gradinaritul.

Ca sa fie mai clar ce vreau sa spun, sa vedem cum are loc activitatea. Adica politica externa. Potrivit legii, evident. Strategia de politica externa a Romaniei este parte a programului de guvernare pe care Parlamentul il aproba odata cu guvernul insusi. Din acest moment, aceasta strategie este pusa in practica de executiv: guvern si presedinte. Rolul central in aceasta activitate revine Ministerului de Externe. De altfel, toata lumea e de acord ca ministrul de Externe este “seful diplomatiei'. Atunci, presedintele e seful sefului? Primul diplomat al tarii?

Multa lume a agitat prevederea constitutionala potrivit careia presedintele “reprezinta Romania in relatiiile internationale'. Dar asta inseamna doua lucruri. Fie strangeri de mana, treceri in revista ale garzii de onoare si dineuri, adica protocol. Ceea ce face si regina Marii Britanii. Fie semnarea si chiar negocierea unor tratate, dar asta in baza unui mandat clar, stabilit de guvern, asa cum cere Legea tratatelor. Cine reprezinta nu conduce, e concluzia oferita de cea mai elementara interpretare logica. Presedintele nu poate, de capul lui, sa declare razboi Australiei, sa uneasca Romania cu China sau sa ne faca membri ai Ligii Arabe.

Mai mult decat atat, fiecare decizie importanta care implica siguranta si suveranitatea tarii trebuie aprobata in Parlament: trimiterea de trupe in teatre de operatiuni externe, dreptul de survol al unor avioane militare straine, in conditii de conflict, si asa mai departe. E adevarat, presedintele numeste in functie ambasadorii dar acest lucru se intampla la propunerea guvernului si cu avizul comisiilor de Politica Externa din Parlament.

Din toata aceasta desfasurare, un lucru e clar: presedintele nu poate fi seful pentru ca nu face nimic fara aprobare prealabila (de la guvern, de la CSAT). In anumite situatii, cum a fost in era Boc, el poate sa se comporte ca un sef daca celelalte institutii nu-si mai respecta statutul si atributiile. Dar noi vorbim aici despre un stat normal, pe care trebuie sa-l reconstruim din propria cenusa. Basescu nu poate participa la o activitate fara sa doreasca sa o conduca discretionar. Cred ca atunci cand e intr-o biserica regreta profund faptul ca nu e seful preotilor, ca sa le tina el o predica. Acest fel de a fi a macinat, pur si simplu, vreme de sapte ani, functionalitatea si imaginea institutiilor, incepand cu Parlamentul. Traiane, intr-o democratie functionala, seful "e mai multi".

×