Cine minte?

Faţă de gravitatea cazului, dar mai ales faţă de acuzaţiile unei persoane publice precum Ana Birchall, ar fi fost de aşteptat o reacţie viguroasă a Justiţiei noastre.

Miercuri, 21 mai 2008, redactorii ziarului Cancan (singurul tabloid din România care reuşeşte rara performanţă de a avea tiraj fără a face trafic de carne vie în paginile sale) au aflat de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti că Ana Birchall, secretarul executiv al PSD, a depus la 20 mai 2008 cerere de divorţ, dosarul înregistrat cu numărul 8147/ 2008 urmînd a avea primul termen la 10 iunie 2008. Ana Birchall e unul dintre liderii Partidului Social-Democrat cu o ascensiune fulminantă după venirea lui Mircea Geoană la şefia formaţiunii. Nu e o simplă politiciană. E şi o vedetă a vieţii noastre publice, rivalizînd – se spune – cu Elena Udrea în planul prestaţiilor feminine spectaculoase.

În mod firesc, jurnaliştii de la Cancan s-au gîndit că divorţul Anei Birchall e o ştire, şi încă una de senzaţie, dat fiind că politiciana n-a lăsat pînă acum impresia unei vieţi de familie agitate. Dînd curs normelor gazetăreşti, cei de la Cancan au sunat-o pe Ana Birchall pentru a afla amănunte. Spre surprinderea lor, interlocutoarea a negat vehement că ar fi depus cerere de divorţ. Ba, mai mult, domnia sa şi-a exprimat stupoarea la auzul unei asemenea informaţii. Şi, consecinţă a uluirii indignate, a izbucnit în plîns.

Cum era şi de aşteptat de la nişte profesionişti, redactorii ziarului au sesizat că adevărata veste o constituia nu divorţul, ci faptul – premieră în istoria justiţiei universale – că o persoană a depus cerere de divorţ fără să ştie.

Drept pentru care a doua zi, sub titlul "Divorţează fără să ştie?", au publicat un material despre întreaga afacere.

Justiţia noastră postdecembristă a creat numeroase situaţii aberante în cei optsprezece ani de activitate. Multe dintre ele au boţit substanţial faţa celei reprezentate ca fiind legată la ochi, deoarece trădau o instituţie legată de creier. Cazul Ana Birchall le întrece însă pe toate în absurd compromiţător pentru Justiţie. Procedurile în cazul cererilor de divorţ sînt cît se poate de clare şi precise. Cererea este primită de un judecător de serviciu, care procedează în prealabil la legitimarea persoanei depunătoare a cererii cu datele personale de identificare (nume, prenume, serie şi număr de identitate, cod numeric personal). Autoarea trebuie să se prezinte personal la Judecătorie şi să depună, pe lîngă cerere, şi certificatul de căsătorie în original. Existenţa unui dosar de divorţ cu toate actele şi datele cerute de proceduri ne spune că marţi, 20 mai 2008, la Judecătoria Sectorului 1 s-a prezentat Ana Birchall cu o acţiune de divorţ, că un judecător (nu o conţopistă) a legitimat-o şi a pus-o să semneze pentru luarea în cunoştinţă a termenului de 10 iunie 2008.

Numai că Ana Birchall susţine cu înverşunare că ea n-a fost la judecătorie şi, în consecinţă, n-a depus cerere de divorţ.

După apariţia materialului în presă, Judecătoria Sectorului 1 a difuzat un Comunicat prin care a susţinut că Ana Birchall s-a prezentat în persoană la judecătorul de serviciu, care a legitimat-o şi a pus-o să semneze.

La apariţia Comunicatului, Ana Birchall n-a dat înapoi. A continuat să afirme că ea n-a depus nici o cerere de divorţ, că totul e o lucrătură şi că va depune plîngere penală. Fiind vorba despre o politiciană de frunte a României de azi, Ana Birchall s-a lansat în acuzaţii extrem de dure la adresa judecătoriei. Şi fără aceste acuzaţii, Justiţia noastră a primit un pumn în plină imagine. În ochii opiniei publice, Justiţia noastră nu stă deloc strălucit. Sentinţe puse sub semnul întrebării, atacuri vehemente venite din partea preşedintelui Traian Băsescu, denunţări de către avocaţi au adîncit imaginea unei instituţii în care nu merită să ai încredere. O situaţie precum apariţia unui divorţ cerut de o persoană despre care persoana respectivă habar n-are e menită să compromită justiţia română infinit mai mult decît sentinţele suspecte şi amînările dubioase.

Care a fost reacţia Justiţiei? Un simplu comunicat citit de purtătorul de cuvînt al Judecătoriei Sectorului 1. Faţă de gravitatea cazului, dar mai ales faţă de acuzaţiile unei persoane publice precum Ana Birchall, ar fi fost de aşteptat o reacţie viguroasă a Justiţiei noastre.

Excepţie făcînd respectivul comunicat, smuls cu greu de jurnalişti de la Judecătoria Sectorului 1, nici o instituţie răspunzătoare de autoritatea Justiţiei noastre nu s-a sinchisit.

Nici ministrul Justiţiei, nici CSM, nici măcar conducerea Judecătoriei Sectorului 1.

Fiind vorba despre cuvîntul Anei Birchall faţă de cuvîntul purtătorului de cuvînt al Judecătoriei Sectorului 1, opinia noastră publică nu ştie cine minte.

Pentru că, indiscutabil, cineva minte.