Cine mişcă în front

În anii când generalii Gheorghe Catrina şi Constantin Croitoru au comandat, succesiv, Statul Major al Forţelor Aeriene, transparenţa în relaţia cu presa, civilă sau militară era asigurată fără reticenţă. La o formulare jurnalistică îndrăzneaţă reacţiile celor doi lideri militari erau de bun-simţ. Succesorul lor are însă o altă optică.

De pildă, când conducea Direcţia Operaţii din Statul Major General, generalul-maior dr Ion-Aurel Stanciu a citit în săptămânalul tabloid al ministerului relatarea unui tânăr şi talentat ziarist militar, Constantin Piştea, despre o activitate la care el a fost protagonist. Articolul respectiv îi genera disconfort pentru că fotografia o realitate nemachiată. Obişnuit să pună ordine, generalul a invitat la o discuţie pe semnatarul materialului şi pe cel care conducea instituţia presei militare. Invitaţia telefonică - transmisă printr-un intermediar - suna ca şi cum un oficial actual, criticat pentru o anumită situaţie ar fi cerut să vină pentru explicaţii şi scuze reporterul care a îndrăznit să relateze adevărul, însoţit (!) de numărul 1 din trustul de presă respectiv. Invitaţiei nu i s-a dat curs. Şi generalul a ţinut minte...

În aceeaşi perioadă, la finalul unei şedinţe matinale a şefilor de direcţii din Statul Major General, subiectul arzător a devenit rubrica pe care o susţinea în acelaşi săptămânal colonelul dr Costinel Petrache. Omul care a scos de la naftalină revista Gândirea Militară Românească şi a transformat-o într-o publicaţie bilingvă, de referinţă atât la Bucureşti, cât şi la Bruxelles. Petrache semnala disfuncţionalităţi reale din clădirea unde activează factorii de decizie din armată. Rândurile sale erau savurate. Enervau doar pe cei care se recunoşteau în acele "şarje" inteligent scrise.

La şedinţă, patru dintre cei opt şefi de direcţii au tăcut jenaţi de subiectul pus în discuţie. Ceilalţi şi-au exprimat puncte de vedere nefavorabile menţinerii rubricii. Ioan Aurel Stanciu a atras atenţia că poate sunt urmărite alte interese (!?) de colonelul Petrache, vehemenţa sa vizând pe acela care îl apăra pe colegul de condei. Era cel care refuzase invitaţia menţionată. La momentul respectiv, Costinel Petrache era redactorul-şef al revistei Statului Major General, un om căruia mulţi purtători de grade mari îi datorează strălucirea în paginile "GMR". Dar asta nu conta.

Rubrica a fost scoasă din paginile săptămânalului  MApN Iar autorul acesteia a fost promovat consilier al ministrului. Apărătorul său a devenit persoană non-grata indicat într-un raport redactat de un marinar de serviciu, ca fiind "şeful opoziţiei din armată". O imbecilitate agreată într-un anumit cabinet.

Aşa că direcţia comandată de generalul Stanciu a alarmat instituţia celui ce îl înfruntase de două ori. S-au luat măsuri ca persoana vizată să nu poată fi contactată nici pe telefonul de serviciu, nici pe cel de oraş. Noroc că aceia care s-au ocupat de această "punere în scenă" au uitat de interfon! Alarma s-a încheiat cu calificativul dinainte stabilit, deşi toţi recunoşteau că este o unitate atipică. Victorie personală nu doar a generalului, ci şi a celui care "a binecuvântat" alarmarea.

Devenit şef al Forţelor Aeriene Române, acelaşi general a transmis mesajul că junele reporter de la tabloidul ministerului nu se mai poate documenta în unităţile de aviaţie. Asta, probabil, ca să fie clar cine stabileşte gradul de vizibilitate al subordonaţilor.
Mai ales că la cel propriu este extrem de atent. Are un motiv puternic. La înlocuirea generalului Bădălan cu actualul şef al SMG, preşedintele ţării a anunţat că rotaţia va continua cu un general de la Forţele Aeriene Române. Care, evident, nu putea fi Croitoru, pentru că ştia ce visează piloţii tineri şi nu abdica de la convingerile sale. Şi el a fost "lucrat" cu... intelligence. Nu cu o alarmă. Ci cu un depozit.

Este posibil ca prin începerea modulului practic "de pregătire în zbor ca navigator de bord pe aeronave C-130, în cadrul unei misiuni de transport în teatrul de operaţii din Afganistan, desfăşurată în zilele de 27 şi 28 iunie", generalul Stanciu să fi semnalat cine merită să fie succesorul.

Avea aprobare să mişte în front! Oare de ce s-a grăbit?