Cine prinde infractorii români din străinătate?

Fie că recunoaştem, fie că nu, România exportă de ani buni infractori în Occident. De la cerşetori agasanţi şi simple furtişaguri până la jafuri, violuri şi crime cutremurătoare, toate au efecte, de multe ori devastatoare, pentru majoritatea românilor care muncesc cinstitîn ţările vestice sau pentru cei care călătoresc. Faima pungaşilor români, nu puţini şi dintr-o anumită etnie conlocuitoare, anihilează pentru opinia publică occidentală aproape tot ceea ce clădesc ceilalţi.

Senzaţia de a intra în pământ de ruşine o resimţi ca românîn momentulîn care vezi cum hoţii români buzunăresc, deosebit de agresiv, în Barcelona, la Paris, la Milano, ce mai,în toate locurile turistice importante ale Europei. Atunci te-apucă disperarea şi îţi spui că nu-i nimic de făcut.
Totuşi, o iniţiativă care îşi poate avea rolul eiîn controlarea, cât de cât, a fenomenului existent a fost luată la nivelul Poliţiei Române în anul 2005. Cum România se pregătea să devină membră a Uniunii Europene, atunci s-a înfiinţat o structură de combatere a infracţiunilor săvârşite de cetăţenii români în străinătate în cadrul Poliţiei Judiciare. În perioada 2005-2009, poliţiştii structurii amintite au lucrat, împreună cu colegi de-ai lor occidentali şi cu procurori străini, în 57 de comisii rogatorii, care s-au soldat cu 33 de dosare penale. Serviciul, la vremea respectivă, din Inspectoratul General al Poliţiei a arătat că România doreşte să sprijine instituţiile de impunere a legii din ţările UE, şi nu numai,în rezolvarea cât mai rapidă a problemelor pe care le fac unii concetăţeni ai noştri. Pe lângă schimburile de date de toate felurile, prezentarea modalităţilor de operare ale infractorilor români, poliţiştii români au condus peste 30 de poliţişti şi procurori străini la percheziţii şi audieri în ţara noastră, la locurile de domiciliu ale suspecţilor sau la locurile de valorificare a produselor furate. |n acelaşi timp, poliţiştii serviciului respectiv, cunoscători ai metehnelor infractorilor români, au fost în anumite perioade detaşaţi în ţări precum Italia, Germania etc. pentru a ajuta în investigaţiile de-acolo în cazuri complicate.

Aşadar, la aproape cinci ani de laînfiinţarea structurii, putem spune că există o experienţă naţională importantă şi care ne distingeîn Uniunea Europeană. |n mod normal, o astfel de entitate, care areîn componenţă poliţişti judiciarişti care au trecut prin cazuistică diversă, cunoscători de limbi străine, poate deveni un atu consistentîn afirmarea Românieiîn domeniu ca model de cooperare. Din păcateînsă, din anul 2009, serviciul despre care vorbim a devenit Biroul de Criminalitate Itinerantă, iar acest lucru a făcut ca numărul ofiţerilor care lucrează, efectiv, pentru prinderea infractorilor români din străinătate să seînjumătăţească. Adicăîn acest moment sunt doar şase ofiţeri,în condiţiileîn care volumul de lucru este acelaşi caîn trecut. Ca de obicei, ne străduim să dăm bine la „inspecţii", apoi nu mai contează!