x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cinematograful sătesc

0
Autor: Ion Cristoiu 15 Sep 2007 - 00:00

ROMĂNIA CA TELENOVELĂ
O dată cu electrificarea, pătrunse in Vintileasa şi cinematograful. Pe la şapte şi ceva, după intoarcerea de la cămp a camionului G.A.C., operatorul Gheorghe Cătănuţă işi făcea apariţia pe bicicletă, venind din Vintileasa-Deal cu filmul bine prins in capcana de sărmă a portbagajului.

ROMĂNIA CA TELENOVELĂ
O dată cu electrificarea, pătrunse in Vintileasa şi cinematograful. Pe la şapte şi ceva, după intoarcerea de la cămp a camionului G.A.C., operatorul Gheorghe Cătănuţă işi făcea apariţia pe bicicletă, venind din Vintileasa-Deal cu filmul bine prins in capcana de sărmă a portbagajului.

Erau filme vechi, rulate la Floreşti cu ani in urmă, şi care călătoreau de acolo prin tot raionul, din comună in comună, din cinema sătesc in cinema sătesc, ca să se intoarcă, peste mult timp, zdrenţuite total, cu multe scene lipsă, cu sonorul şters pe metri intregi de peliculă. Gheorghe Cătănuţă, absolvent a patru clase elementare, era un tip inalt, cocărjat, care ziua făcea cărămizi pe la casele din sat, impreună cu cei doi băieţi ai săi, iar seara, de pe la şapte şi ceva, se ocupa cu filmul.

Inaintea lui Gheorghe Cătănuţă, postul de operator il ocupase Ghiţă Parvana, profesor de fizică in Vintileasa, numit in acest post pe considerentul că Fizica se ocupa şi cu electricitatea.

După un timp, Ghiţă Parvana fu destituit şi nu numai destituit, dar şi ridicat intr-o noapte, după ce organele de specialitate descoperiră că ştia carte şi, din acea clipă, dădură de capăt unei anchete ample, complexe, declanşate din clipa cănd mai mulţi ţărani săraci din sat se plănseră că la căminul cultural se proiectează filme aflate sub influenţa duşmanului de clasă. Căţiva tovarăşi in civil poposiră in sat in chip de flăcăi care-şi căutau tovarăşe de viaţă printre tinerele inscrise deja in CAP. Işi găsiră fără prea mari probleme şi merseră la film ţinănd de mănă viitoarele soţii.

Stănd pănă la sfărşit, cu măna lor zdravănă in măna gingaşă a fetelor, tovarăşii in civil văzură cu stupoare că filmul sovietic, pe care-l ştiau aproape pe de rost, de atătea ori il văzuseră pănă atunci, rula altfel in Vintileasa.
Tovarăşa colhoznică ii spunea duşmanului de clasă ca şi in filmul pe care-l ştiau, te urăsc, năpărcă, o să te călcăm in picioare! Numai că in priviri avea acum ceva ciudat: o licărire parşivă, de femeie lipsită de morală proletară, astfel că toată chestia cu călcatul in picioare avea o altă semnificaţie, profund dezmăţată.

Nu putea fi altceva - scriseseră tovarăşii in Nota informativă decăt o uneltire a operatorului Ghiţă Parvana care se angajase ca operator tocmai pentru a submina din interior educarea revoluţionară a ţăranilor săraci din Vintileasa.

După 1965, cănd incepură reabilitările, dosarul lui Ghiţă Parvana fu revizuit, iar fostul operator eliberat. Comisia specială de anchetă stabili că era victima unui abuz al perioadei staliniste.

Intr-adevăr, filmele sovietice din Vintileasa rulau schimbate duşmănos in scenele cheie.

Ghiţă Parvana n-avea insă nici o vină.

De vină era faptul că inainte de a ajunge in Vintileasa rolele cu filmul respectiv făcuseră un lung circuit prin raion. Pe parcursul acestuia, la un moment dat, fuseseră date in satele din munţi, necooperativizate incă şi, lucru mult mai grav, alcătuite in majoritate de chiaburi.

Urmărite de privirile lor duşmănoase, filmele işi modificaseră scenele cheie in chip contrarevoluţionar.

Sosind pe bicicleta sa bătrănă, Ghoerghe Cătănuţă descuia lacătul căminului cultural, punea in prag un scaun cu trei picioare (să nu intre lumea) şi, după ce-şi urca pe scenă bicicleta, legănd-o cu lanţul, scotea de acolo ecranul uriaş (o ramă neagră, inchizănd un dreptunghi de pănză alb-cenuşie), şi-l fixa in cuie de-a lungul peretelui dinspre şosea. Dintr-un dulap ascuns in culise, scotea căteva plăci prăfuite şi, căteva minute mai tărziu, melodia dulceagă a Vagabondului o lua razna pe deasupra satului, ajungănd, in goluri de tăcere, pănă departe, in Vintileasa-Deal.

Pe la 8, se puneau biletele in vănzare. Veneau oamenii serioşi, frizerul cu nevastă-sa, cărora nu le scăpa nici un film, preotul Durbacă, aducăndu-şi scaun de acasă, căte-o liceană cu maică-sa, stănd cuminte tot filmul. Intrebau ce film este, şi Gheorghe Cătănuţă răspundea invariabil, Comedie cu Stan şi Bran, in amintirea unui film adus de el, cu "pile" de la Floreşti, şi care ii plăcuse şi lui, pentru că era film mut şi el nu ştia să citească. Filmul era vechi, cu multe scene lipsă, cu metri intregi de sonor stors, timp in care Gheorghe Cătănuţă punea să cănte patefonul, astfel că, in timp ce pe ecran un chiabur perfid se strecura la adăpostul nopţii ca să incendieze hambarul colectivei proaspăt infiinţate, in sală plutea dulcea, languroasa melodie a Tangoului italian. Deseori, filmul se intrerupea brusc, clipea, buimacă, lumina becului din tavan, şi Gheorghe Cătănuţă scoţănd capul pe fereastra cabinei răcnea aspru: stinge ţigara in sală.

Şi acum insă se ivi o problemă.

Pentru că pelicula era uzată, filmele nu erau lipsite de finalurile in care se putea vedea dacă spionul a fost sau nu prins. Acţiunea nu trecea mai departe de clipa incordată cănd banditul ridica pistolul şi-l aţintea banditeşte către omul ordinii populare, şi mulţi din sat veneau de zeci de ori să vadă acelaşi film doar-doar el va reuşi să treacă de momentul respectiv şi banditul va trage sau, dimpotrivă, omul ordinii populare va trimite primul glonţul.

Cei de la raion erau insă mulţumiţi de activitatea tovarăşului Gheorghe Cătănuţă.

Vintileasa se situa pe primul loc pe regiune la numărul de spectatori!

Citeşte mai multe despre:   editorial,   gheorghe,   filmul

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de