Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ultimele evenimente care au fost investite cu o mare emoţie publică – tragedia aviatică şi viscolul- au arătat ( a câta oară?) prăpastia dintre formele pline ale propagandei de prezentare a instituţiilor statului şi formele goale din realitatea funcţionării lor. În administraţiile noastre fosilizate şi împănate cu incompetenţa generată mai ales de clientelismul politic, nu există vreo preocupare serioasă pentru analiza de impact. La ce bun, se întreabă simplul cetăţean, atâtea instituţii specializate , mecanisme şi proceduri şi reglementări stufoase dacă atunci când ele ar trebui să conteze, sunt prezente cu numele iar nu cu fapta. Avem însă din plin explicaţii penibile si comentarii de tacla. Comentariile sunt desigur libere însă faptele, iată, pot fi extrem de costisitoare. Responsabilii trebuiau să decidă repede şi bine.
S –au cheltuit sume uriaşe – comparativ cu veniturile bugetare modeste- pentru tehnologii de comunicaţie performante sau pentru servicii care să asigure buna utilizare a autostrăzilor şi drumurilor naţionale, iar când a fost mare nevoie să le vedem că îşi fac treaba aşa cum s-a promis, au capotat lamentabil. Şi vin apoi noii “utecişti “ de partid să ne spună că atunci când criticam şi cerem socoteală pentru aceste grave nereguli, ne ocupăm cu “populisme ieftine” .
Am cred suficientă experienţă să afirm că atunci când datele de bază arată o situaţie rea în domeniul administrării statului , percepţia publică este cu atât mai importantă. Oare când vom învaţă si practică relaţia de bază a statului, aceea a egalităţii dintre calitatea serviciilor publice şi nivelul resurselor utilizate din banii contribuabililor?
Am atins un prag critic al lipsei de încredere în instituţiile statului. Suntem încă într –o măsură prea mare sub dominaţia formelor fără fond. Titu Maiorescu sau Caragiale ar fi probabil uimiţi sa le mai descopere si astazi. Forta actiunii imbinata cu stiinta sunt instrumentele civilizatiei care, în fond, trebuie să apere legi drepte şi întâietatea raţiunii.
Churchill definea principiul central al civilizaţiei occidentale ca “ subordonarea clasei ce conduce societatea faţă de un ansamblu de obiceiuri ale poporului temeinic aşezate şi faţă de voinţa lui exprimată în Constituţie “. Mai avem ceva de lucru la civilizarea unor obiceiuri pământene dar mult mai mult la subordonarea faţă de voinţa liber exprimată a cetăţenilor.
Citește pe Antena3.ro
