Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poţi să înveţi economie din mers în plină recesiune, chiar dacă eşti din Clejani şi ai bătut lumea şi le ştii pe toate. Mai ales când crezi că, dacă pleci cu jipurile la bulgari, mai scoţi din zecile de mii de euroi date pe Merţane, fiindcă acolo e ieftin.
În parcarea de la Nisipuri, primarul din Clejani arăta ca trezit din pumni cu furtunul. Nu mai pricepea nimic din economia de piaţă: au fost ciordiţi, deşi aveau vaucere. Clejănenii ajunşi la Nisipuri erau indignaţi. Urla indignarea colectivă de se zguduiau Balcanii. Rafinaţii, când aud de Clejani, se gândesc la Marguerita, la Tirli Dond'ale, la d-astea... Nu mai e cazul. Când auzi acum de Clejani, îţi vine în minte păţania de la bulgari. Au fost ciordiţi, deşi erau ticsiţi cu vaucere. Vor urî pe viaţă Nisipurile, plaja, vaucerele şi parcările bulgarilor.
Bulgarii spun că românii din Clejani s-au furat singuri. Că din treaba asta se alegeau ei cu ceva. Alte surse spun că clejănenii turişti au fost urmăriţi de ciorditorii de la nord şi de la sud de Dunăre. Că bulgarii mafioţi i-au parcat unde nu bat camerele video, că le-au săltat maşinile cu utilaje speciale de săltat maşini, că paznicul s-a dat exilat. Nu mai contează. Ceea ce contează este beneficiul pentru România. Şi de aici motivele de bucurie. Povestea asta, care n-a costat nimic ministerul Elenei Udrea, poate fi mai eficientă ca imnul lui Moga şi The Land of Choice: la anul, clejănenii vor fi la Mamaia.
CHICAGO, ÎN CONŞTIINŢA LUI VANGHELIE
Adevăratul 1 Mai a început la Chicago, secolul 19, zice Victor Ponta. Ce-a fost a fost, n-are nici o legătură cu ce s-a întâmplat pe urmă în lume. De atunci, doar o întâmplare. 14 ani mai târziu de la primul 1 Mai s-a petrecut ceva ce merită amintit, o poveste cu tâlc, de care unele mitinguri postdecembriste de la noi n-au fost străine. Deci, la Chicago la 1 mai 1886 au protestat aproape o sută de mii de oameni.
Demonstraţiile s-au prelungit, iar la 4 mai s-a tras în mulţime. În nebunia creată a fost aruncată o bombă în sediul unei poliţii. Morţi, răniţi. Primii vinovaţi, câţiva lideri anarhişti. Anarhiştii erau militanţi de profesie, violenţi. Care pe care. În lume, vâlvă mare. Vâlvătăi chiar. Muncitorii din Olanda, Rusia, Anglia, Franţa şi alţii au strâns bani pentru apărarea arestaţilor. Cinci dintre ei au fost condamnaţi şi spânzuraţi. Fuseseră omorâţi aiurea. O nouă cercetare, după şapte ani, i-a găsit nevinovaţi. Istoricii au descoperit mult mai târziu că explozia fusese declanşată chiar de un poliţist. Fusese o diversiune.
De atunci, 1 maiul cam asta a fost, un fel de diversiune. Fără violenţă. În comunism, întâi maiul a însemnat crenvurşti, tablouri, lozinci. După revoluţie, grătare, mici, Vanghelie, chermeze, Vama Veche. Anul ăsta, singurul care ne-a stricat obişnuinţele n-a fost criza, ci guvernul Boc. Pomenind de Chicago, Ponta i-a adus lui Almanahe cugetul la zi. Astfel, după goagăl, Chicago este al doilea cuvânt care pătrunde dramatic în conştiinţa lui Vanghelie.
Citește pe Antena3.ro
