Cititi, pana nu se taie curentul!

Socialism = electrificare + puterea sovietelor, zicea Lenin. Capitalism = privatizarea electricitatii + puterea pietei, spune realitatea actuala.

Ceausescu a avut un vis termoelectric. Se facea ca e musai ca Romania sa-si castige independenta energetica. N-a mai apucat sa-l implineasca, dar in anii care au urmat visul a devenit aproape realitate. La sfarsitul anilor ’90, gradul de independenta energetica era evaluat la 76 - 77%, comparativ cu 45% in UE. Nu ca am produce destul, dar consumam foarte putin. Un studiu Economist Intelligence Unit arata ca Romania are cel mai mic consum energetic din regiune. Exprimat in echivalent petrol, acesta ajunge abia la 1,9 tone/locuitor. In imediata vecinatate se gasesc Polonia si Ungaria, cu cate 2,3 tone, iar in frunte troneaza Rusia, cu cinci tone pe locuitor. Analistii britanici preconizeaza ca vom ramane in jurul acestui nivel pentru urmatorii cinci ani, ceea ce nu poate decat sa ne umple de mandrie patriotica.

Totusi, exista voci care continua sa spuna ca economia romaneasca este energofaga. Cum vine asta? Asa pare ca e economia rusa. Noi consumam la fel de putin ca Polonia si Ungaria, PIB-ul nostru creste mai repede decat al lor, deci ar trebui sa fim la fel de performanti.

Din pacate insa, cei care sustin ca in produsele noastre intra prea multa energie insista. Ei spun ca economia isi permite sa consume fiindca se abtine populatia. Ca treaba-i buna numai in medie. Suntem la fel de stabili macroeconomic ca Polonia si Ungaria, dar populatia e vai de capul ei - jumatate dintre romani ard doar cate-un bec chior, in odaia unica de la tara.

Tot nu-i credem, dar in acelasi timp pare ciudat de ce ne tot piseaza FMI cu scumpirea energiei si de ce, in replica, oamenii isi pun apometre, microcentrale, isi deschid televizoarele doar doua ore pe zi ca in vremea de trista amintire sau isi lasa masinile sa zaca in fata blocului? Inseamna ca, dincolo de statistici, un sambure de adevar exista. Iar parca FMI nu vorbeste niciodata de restructurarea populatiei, ci de restructurarea economiei! Oare ce-o mai vrea sa ne spuna si cu asta?

Mesajul e ca in 2003 romanii au apucat sa se bucure prea repede. Âşi-au cumparat pe datorie aspirator sau masina de spalat, fara sa se intrebe insa de ce nu scria Made in Romania pe nici una dintre marfuri. Fara sa-si puna problema pentru ce pia_a produce economia noastra daca noi insine nu-i putem cumpara marfa. Deficitul-record al balantei comerciale le-a dat raspunsul. Nu inseamna insa ca s-a gasit adevaratul vinovat - economia reala. Dupa ce s-au scarpinat de-a-ndoaselea, ca de obicei, conducatorii n-au cerut economiei sa ofere ce vrea populatia, ci s-au straduit sa convinga populatia s-o lase mai moale cu solicitarile.

Bine, dar povestea asta cu balanta comerciala are legatura cu energia? Are, fiindca jumatate din economie nu produce pentru piata, dar arde gazul. Si ca sa-l poata arde in continuare e nevoie sa nu-l mai consume populatia. Sau ma rog, sa nu consume, dar sa plateasca. De aceea avem cel mai redus consum de energie din regiune, iar independenti energetic am ajuns atunci cand am devenit dependenti de importuri.

Atunci cand FMI a spus sa nu se mai subventioneze economia - sa se reduca inflatia si deficitul bugetar - ce au inteles guvernele? Ca ajutoarele nu trebuie sa se mai vada in bugetul tarii, dar ca pot fi ascunse in bilanturile furnizorilor de utilitati. Falitii au continuat sa plateasca salarii, dar nu cu sprijin direct, ci cu banii datorati pe curent, gaz si combustibil. E adevarat ca deficitul bugetar s-a redus sub trei procente din PIB, dupa cum a cerut FMI, dar, in schimb, in martie 2004 Electrica avea de recuperat 9.100 de miliarde de la 1.000 de mari consumatori. Si lucrurile nu s-au oprit aici. Cand bilanturile companiilor din energie s-au umplut cu gauri, ele au apelat la credite externe.

Exact din aceasta increngatura rezulta motivele de nemultumire ale oamenilor: fiscalitatea ii impresoara, energia ii sugruma, indatorarea se pregateste sa-i inghita cu fulgi cu tot. Totusi, nimic din toate acestea n-ar fi trebuit sa fie asa. Taxele n-ar fi trebuit sa creasca, cand vecinii nostri le scad ca sa atraga investitori, datoria publica nu s-ar fi marit daca s-ar fi ales in locul creditelor garantate de stat calea privatizarii, oamenii n-ar mai fi platit curentul in locul intreprinderilor daca acestea ar fi avut administratori care sa se priceapa sa le gestioneze. E de inteles acum de ce tandemul UE-FMI a dat ultimatum restructurarii din Romania, cu tinta directa energia? Ce se vede in primavara asta arata oarecum a dezghet. Declaratiile oficialilor se succed cu repeziciune: „Vrem sa finalizam privatizarea Petrom", „Cumparatorii vor stabili cati salariati raman", „Statul nu va prelua datoriile RAFO", „Marile companii din sectorul energetic vor fi listate la bursa".

Toate incep sa aiba sens, numai de s-ar si intampla. Ar fi o rupere de trecut, dupa un deceniu si jumatate de batut pasul pe loc. Caci in trei cincinale de independenta energetica am ajuns la stabilitate macroeconomica doar fiindca romanilor nu le-a mai ramas nici o gaura de strans la curea.