Cititorii fac ziarele, nu publicitatea

Aşa cum am mai remarcat cu ceva vreme în urmă - sunt aproape 4 ani de atunci - în topul tirajelor ziarelor conduc publicaţii care au legătură cu bunurile de folosinţă imediată sau gazete locale, ce depăşesc cu lejeritate vânzările tipăriturilor centrale.

Iar atunci când jurnalele regionale se plasează în prim-plan, Răzvan Exarhu, la Rock FM, se apucă să culeagă fel de fel de perle la rubrica şcoala ajutătoare de presă.

Sigur că e normal să existe publicaţii locale, chiar ale unor combinate industriale, agricole, ale retailerilor şi organizaţiilor profesionale/sindicatelor, inclusiv ziare de sector în Capitală. Din păcate însă, când pieţele din România sunt prea mici, şi generează prea puţine evenimente, apare tendinţa de a face o ştire din orice aberaţie, în aşa fel încât dl Exarhu nu prea duce lipsă de „cartuşe” la emisiunea sa matinală.

Reiterez, oamenii sunt mai interesaţi de ceea ce se întâmplă în comunitatea lor decât de generalităţile naţionale şi de dictatura informaţională a Bucureştiului, numai că e necesar să faci masă critică ca să scoţi un ziar, să se producă suficiente evenimente în spaţiul respectiv. Warren Buffet se arată interesat să investească în presa locală de peste Ocean,  interesant, dar la noi nu există concentrările de populaţie din America şi în contextul lipsei acestora, e difuzată cu titlul de interes informaţia că 300 de copii au fost găsiţi cu păduchi la controlul epidemiologic.

Care e de fapt problema? Ca să vorbim de păcatul originar, mass-media româneşti au început să moară atunci când și-au sacrificat cititorii, ca principală sursă de venituri, în favoarea publicității. Când au ales să trăiască din banii din reclame, și nu din cei plătiți de cumpărători la chioșc sau pe abonamente.

Alegând reclamele, presa a ajuns să-și piardă și publicul, și publicitatea. În unele cazuri, presa locală are tiraje mai mari decât cea centrală şi pentru că e susținută în scop politic de diverși baroni. Dar asta nu înseamnă că mogulul face tirajul, ci cititorii. La ei şi la banii lor plătiţi pe ziare trebuiau să se raporteze publicaţiile, nu la aceia veniţi din alte surse.