Sa nu va speriati prea tare daca intr-o buna zi locul acesta o sa ramana alb! Poate ca-n ziua aceea n-o sa am nimic de spus. Sau poate ca-n ziua aceea o sa vreau sa tac. Iar locul acesta, fara cuvinte, fara semne, sa vorbeasca in locul meu.
Sa nu va speriati prea tare daca intr-o buna zi locul acesta o sa ramana alb! Poate ca-n ziua aceea n-o sa am nimic de spus. Sau poate ca-n ziua aceea o sa vreau sa tac. Iar locul acesta, fara cuvinte, fara semne, sa vorbeasca in locul meu.
Sa fie pentru voi un nou fel de a citi! Sa inventam, asadar, impreuna cititul in gol, cititul spatiilor libere, cititul in alb. Sa nu va fie teama ca n-aveti ce citi!
O sa aveti de fiecare data imaginatie sa cititi printre randurile
albe ceea ce vreti voi. Sa cititi ganduri pe care le-ati cautat in ziua aceea si nu le-ati gasit nicaieri, sa cititi ceea ce v-ar fi placut sa cititi despre voi sau despre oricine altcineva! Sa cititi despre primavara asta ca o tacere in piept, sa cititi despre primavara asta ca o durere din piept, ca o amintire din piept, sa cititi in alb...
|