Cobai în robă

La Inalta Curte de Casatie si Justitie se lucreaza ca odinioara pe santierele socialismului multilateral dezvoltat. In schimburi, adica, zi-lumina, ca la Bumbesti-Livezeni. Parca si aud strigatul proletar 'Hei, rup! Hei, rup, bum!', adaptat prezentului scrantit: 'Hei, rup! Hei, rup, Jus!'. Completele trec dintr-o sala in alta, cu ochii pe ceas, nu cumva sa strice planifica­rea pricinilor. Fac pauze scurte, de-o cafea chioara, si se grabesc sa reintre in sedinte. Altele sunt imbarcate in furgonete, laolalta cu stivele de do­sa­re mucegaite, si duse in stabilimente de imprumut. In pripa, dregatorii ad­ministratiei au agatat pe frontispi­ciul cladirilor coscovite insemnele im­portantei institutii. Sa stie lumea ca mica reforma duduie, ca furnalul fumega continuu... Insultata si doje­nita de fitecine, Justitia romana si-a luat de grija si depune eforturi su­pra­omenesti sa tina pasul cu ocarile. Se incordeaza sa le arate de­tractorilor ca se poate si altcumva, ca se primeneste stahanovist. In con­se­cinta, termenele s-au strans sufocant, normele de procedura penala sunt tot mai facultative, singurul de­ziderat fiind celeritatea. Miroase a curte martiala, a justitie controlata politic, si ma rog, zau!, ca pretoriul sa nu se transforme in pluton de executie.

Am devenit cu totii – magistrati si avocati – cobai in roba, tintele unui experiment nemaiintalnit in vremuri parelnic normale. Suntem siliti sa testam o formula judiciara specifica starii de necesitate, ratiunii innoptate. Ni s-a intunecat luciditatea, iar in dosul bulversarii rostului actului de justitie sta interesul politic al guvernantilor de azi, de ieri, dintotdeauna. Obsesia lor de a-si subordona pla­ma­ditorii de verdicte judecatoresti, de a-i anexa fatis. Astfel s-a pritocit diversiunea ordinara a asmutirii opiniei publice impotriva ju­de­ca­to­rilor si procurorilor, defaimarea lor sistematica si agresiva. Adesea ma intreb cine ii apara de fapt pe magistrati, cine? Raspunsul e previzibil si nelinistitor, caci clasa politica ii va uri de-a pururi, iar presa nu e decat suportul propagandistic al socotelilor de gasca efemer stapanitoare. Nici o interventie oficiala in lunile dinapoi de la nivelul Inaltei Curti, de la Consiliul Superior ori de la puzderia de asociatii profesionale, nici o lamurire, nici o luare de pozitie, nimic! Tacere vi­no­vata si nedemna, de vasalitate asumata aprioric.

Din gura presedintelui norodul a aflat ca magistratii sunt corupti si submineaza ordinea de stat prin hotararile pronuntate. Niste sabotori irecuperabili care nu pricep comandamentele sublime ale timpului, niste teroristi inamovibili, musai sa fie monitorizati permanent. Cu bratari metalice de e posibil, aidoma infractorilor periculosi. De aici, insulta a zburat tocmai la Bruxelles, unde europolitrucii au implementat-o in rapoartele rusinii nationale. Miscare perversa, deoarece ea s-a implinit cu complicitatea fundamentalistilor de partid pititi prin structurile de acolo, preocupati sa puna presiune pe justitia de acasa. Fiindca, declara ei la unison, nu noi, ci aia de afara sunt scandalizati de lipsa noastra de eficienta, de responsabilitate! Si uite asa, dusmanii integrarii Romaniei in Europa sunt instanta suprema si Consiliul Superior al Ma­gis­traturii.

Izbiti cu spatele de zid, judecatorii Inaltei Curti se caznesc de o luna si ceva sa-si repare imaginea botita. Liste interminabile de procese, inculpati si martori cu nemiluita, fara ca cineva sa observe ca prima instanta a tarii aduce din ce in ce mai mult cu o judecatorie de sector. Nimeni nu in­telege ca incarcarea cu dosare de­paseste putinta unui magistrat, ca le­giuitorul le-a conferit competente in cauze care nu justificau asemenea ju­risdictie derogatorie, ca logistica este precara. In schimb, este simplu sa fii populist si sa iesi la televizor aruncand cu bolovani in trebaluitorii justitiei. Sigur, parte din vina o poarta chiar ei, dar sunt vinile societatii in an­samblu, o societate haotica si lasa, care n-a fost animata vreodata de spirit justitiar. La urma urmei, daca salariile si pensiile nu sunt chip a fi majorate, daca locurile de munca dispar unul cate unul, daca criza economica si financiara ne slabeste defel, culpabilizarea justitiei e la indemana oricui. Este supapa perfecta pentru descarcarea tensiunilor sociale in continua crestere si smecheria electorala cu care aduni voturile prostimii.

Ca niciodata, Justitia romana este in pericol sa-si risipeasca si ultima farama de independenta si cre­dibilitate. A ajuns, sarmana, sa umble desfigurata pe strazile imunde, cu toga sfasiata de gloata care o lapideaza in vaier de bucurie. Netotii n-au habar ca, batjocorind-o, s-au in­fratit cu diavolul, ca au consfintit sa fie victimele abuzurilor imediate si viitoare. Politicienii au incercuit Sanctuarul Dreptatii si asediul se va opri doar in clipa in care pe sediul din Batistei va flutura steagul alb al capitularii. Momentul este foarte aproape, il ghicesc in privirile speriate si obo­site ale judecatorilor de la Inalta Curte. In gesturile lor incetinite, de cobai paralizati de frica, in re­sem­na­rea celorlalti, a avocatilor, alti bieti co­bai la discretia dresorilor din um­bra. Ca sa ne salvam menirea co­mu­na, e nevoie de curaj si de oleaca de solidaritate, dar noi traim, din nefericire, in Romania vesnicei dezbinari...