Comori ascunse

În fiecare zi, oameni înarmaţi cu detectoare de metal găsesc monede, săbii, catarame şi cine ştie ce alte obiecte, mai noi sau mai vechi. Cei care au ratat cîndva o achiziţie remarcabilă, cum ar fi legendarul grefier care a refuzat să dea o sumă modică pe un tablou semnat de Juan Miro, rămîn cu regretele. Orice bibliofil visează ediţii rare într-un anticariat de provincie, poate incunabule – cărţi tipărite înainte de 1500, suluri sau codice scrise pe un pergament cu cît mai vechi, cu atît mai preţios.

În fiecare zi, oameni înarmaţi cu detectoare de metal găsesc monede, săbii, catarame şi cine ştie ce alte obiecte, mai noi sau mai vechi. Cei care au ratat cîndva o achiziţie remarcabilă, cum ar fi legendarul grefier care a refuzat să dea o sumă modică pe un tablou semnat de Juan Miro, rămîn cu regretele. Orice bibliofil visează ediţii rare într-un anticariat de provincie, poate incunabule – cărţi tipărite înainte de 1500, suluri sau codice scrise pe un pergament cu cît mai vechi, cu atît mai preţios.


Mai există şi texte scrise pe suluri din tablă de cupru, cum ar fi cele două liste de comori descoperite la Qumran. Nimeni însă nu a reuşit să identifice locurile în care se spune că ar fi ascunse bogăţii nemăsurate. O raritate nu la îndemîna oricui este codexul despre care se credea că ar cuprinde texte aparţinînd lui Arhimede (287-212 î.Hr.). Achiziţionat contra sumei de 2,2 milioane de dolari de un colecţionar anonim şi încredinţat pentru restaurare muzeului de artă Walters din Baltimore, maldărul de foi de pergament, legate în formă de carte, arăta jalnic. Multe pagini erau deteriorate, cu găuri făcute de viermi, arse pe margini, cu pete de mucegai şi rugină, lipite cu clei de tîmplărie.

Simpla supravieţuire a codexului este considerată un miracol.

A fost nevoie de mai bine de 4 ani doar pentru a înlătura cleiul despre care se credea că va proteja manuscrisul. Atunci au putut fi dezlipite în parte unele pagini pentru a permite accesul la text a unor specialişti în limba greacă clasică. Will Noel, coordonatorul proiectului, spunea că a avut norocul să participe la cel mai romantic experiment în materie de texte vechi, demn de un episod din filmele cu Indiana Jones. Un scrib necunoscut din secolul al X-lea d.Hr. a copiat scrierile lui Arhimede. După încă trei sute de ani, codexul a ajuns la Constantinopol, pe atunci important centru al lumii creştine, unde un alt scrib a răzuit textul original şi a refolosit pergamentul (rar şi scump şi pe atunci) pentru a transcrie cîteva rugăciuni, tot în limba greacă. Codexul Arhimede devenea astfel un palimpsest – o carte nouă, scrisă peste textul uneia mai vechi. Folosind mijloace de vizualizare dintre cele mai sofisticate, specialiştii au reuşit să pună din nou în evidenţă vechiul text. Spre uimirea lor, pe ecranele computerelor au apărut fragmente necunoscute ale operei ştiinţifice ale legendarului matematician, pe care Will Noel îl consideră drept cel mai important om de ştiinţă din istoria omenirii. Arhimede a folosit în calculele sale conceptul de "infinit", care avea să devină cunoscut de abia în secolul al XVIII-lea. Faţă de Arhimede, afirma Noel, matematica lui Leonardo da Vinci este un joc de copii. Jocurile din text se potrivesc mai degrabă adulţilor.

Cum ar fi un tratat despre un joc în care 14 piese din lemn, de forme diferite, pot fi combinate în nenumărate feluri pentru a umple o suprafaţă în formă de pătrat. Inventat probabil chiar de Arhimede, jocul numit Stomachion este primul exerciţiu de analiză combinatorie. De aici pînă la studiul teoriei probabilităţii nu mai era decît un pas. Alte pagini de pergament conţin metodele de calcul pentru centrul gravitaţional al unor forme, începînd cu geometria plană şi ajungînd la obiecte tridimensionale. Nu lipseşte legea echilibrului balanţei şi ne vom întîlni şi cu legea pîrghiilor. Arhimede nu exagera cînd spunea că îi trebuie doar un punct de sprijin pentru a muta din loc întregul Univers.

Ajunge la noi peste veacuri chipul unui geniu singuratic, neînţeles de contemporani. Dar pe Arhimede aveau să-l citească Omar Khayyam, Leonardo da Vinci, Galileo şi Newton. Codexul a îndurat războaie, incendii şi inundaţii. A fost "mutilat" în repetate rînduri, uneori cu bune intenţii (cei care l-au înecat în clei de tîmplărie credeau că aşa va rezista mai bine), alteori pentru a-i ispiti cu litere aurite adăugate la întîmplare de eventualii cumpărători.

Plecat de la Siracuza, din Sicilia, codexul a ajuns în Constantinopol, mai apoi la mănăstirea Sf. Sava din deşertul Iehuda, după încă 300 de ani la Istanbul, după al doilea război mondial la Paris şi de acolo în Statele Unite. Se ştie acum că în ziua de 14 Aprilie 1229, cu textul original acoperit de scribul care avea să fie salvatorul fără voie al operei lui Arhimede, a fost donat unei biserici din Constantinopol. După mai mult de trei sferturi de mileniu, la data de 13 aprilie 2002, el a fost identificat. Se numea Ionnes Myronas, membru al cinului bisericesc, adevărat păstrător de comori.