Compromiterea unei realităţi

Important prin gravitatea sa e faptul că Traian Băsescu a reuşit din nou să schimonosească o realitate democratică atribuindu-i semnificaţii dictatoriale

În efortul său supraomenesc de a sfida Constituţia şi a încălca Legea electorală, Traian Băsescu a organizat duminică, 18 mai 2008, o nouă acţiune de campanie electorală televizată în sprijinul Partidului Democrat-Liberal, formaţiune incapabilă să se afirme pe cont propriu. Că aşa-zisa Zi a Porţilor Deschise de la Cotroceni n-a fost altceva decît o manifestare electorală televizată, posibilă prin negustoria dintre Traian Băsescu şi Sorin Ovidiu Vîntu, această coropişniţă a tranziţiei banditeşti, şi prin complicitatea laşă a CNA, nu se îndoiesc nici măcar agenţii lui Traian Băsescu şi ai PD-L din presa noastră cartelizată.

A denunţa această nouă sfidare a Constituţiei, a Legii, a bunului-simţ de către Traian Băsescu, ar fi o evidentă inutilitate. Cîtă vreme el are sub control nu numai trusturi de presă, dar şi instituţii ale statului de drept, precum CNA, luările de poziţie, manifestate ici-colo, îl lasă rece.

Mult mai important ni se pare a dezvălui că această nouă dare în stambă a domnului preşedinte a confirmat în chip strălucit un adevăr de esenţă al celor patru ani şi ceva de mandat: nemărginita disponibilitate a lui Traian Băsescu de a compromite instituţii şi realităţi democratice româneşti pentru a-şi rezolva interesele proprii. Un interes de viaţă şi de moarte al preşedintelui e cel de a asigura victoria la locale a partidului său de boci: PD-L. Pentru aceasta, domnia sa a compromis şi o iniţiativă democratică precum Ziua Porţilor Deschise.

Ziua Porţilor Deschise la Cotroceni nu e o noutate. Condamnată de Traian Băsescu, pînă acum iniţiativa a fost concretizată sub preşedinţiile anterioare – a lui Ion Iliescu şi a lui Emil Constantinescu – sub semnul a ceea ce este ea de fapt: o modalitate de a adînci în opinia publică impresia că, spre deosebire de instituţiile Puterii dictatoriale, cele ale Puterii democratice sunt realităţi familiare omului de rînd. Simplul cetăţean are din cînd în cînd acces în Palate straşnic păzite în mod obişnuit: Preşedinţie, Guvern, Parlament. Bîntuind prin curţi şi pe coridoare, deschizînd uşi în spatele cărora nu e nimeni, omul de rînd îşi hrăneşte curiozitatea, legic aprinsă de locurile inaccesibile. În acelaşi timp, el nutreşte credinţa că Puterea e ceva accesibil, familiar, deloc diferită de buticul din colţ. E, desigur, o iluzie, hrănită abil de democraţie, pentru că – se înţelege – esenţa Puterii nu stă în scaune şi încăperi, ci în altceva, mult mai abstract, la care omul simplu nu are acces. Sub acest semn, Ziua Porţilor Deschise a fost practicată şi de alte instituţii ale statului de drept: Guvern, Parlament.

Nici preşedinţii anteriori, nici preşedintele Camerei Deputaţilor, nici premierul nu s-au gîndit însă  să transforme această iniţiativă ţinînd de întărirea democraţiei  într-o manevră ţinînd de campania electorală mizeră, dintr-o acţiune de folos pentru instituţie într-una de folos personal. Maestru al sîngeroasei exploatări a statului de drept pentru propriile interese, Traian Băsescu a făcut din Ziua Porţilor Deschise o nouă sursă de cîştig electoral. Sau, ca să fim mai exacţi, a încercat să facă dintr-o acţiune publică o nouă sursă de cîştig electoral.

În acest sens, domnia sa a fixat Ziua Porţilor Deschise la împlinirea unui an de la Ziua Referendumului. Ziua Porţilor Deschise putea fi fixată în orice altă zi sau, dacă se ţinea la marcarea unui anumit moment, la aniversarea unei perioade de la preluarea mandatului. Domnia sa a fixat-o însă în ziua de aniversare a Referendumului cu scopul vădit de a-i da o altă semnificaţie: cea de înfrîngere a Parlamentului de către domnia sa, aşezat în fruntea Poporului. Că Referendumul din mai 2007 n-a fost deloc o înfrîngere a Parlamentului de către Popor şi, cu atît mai puţin, o opţiune a Poporului pentru un Dictator în confruntarea cu Parlamentul, e o altă problemă.

Important prin gravitatea sa e faptul că Traian Băsescu a reuşit din nou să schimonosească o realitate democratică atribuindu-i semnificaţii dictatoriale. Dintr-o zi menită a dovedi accesibilitatea Puterii în democraţie, Traian Băsescu a înfăţişat-o drept o zi menită a dovedi că Poporul nu vrea Parlament, ci Măreţ Conducător.
Pe el, adică.