Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Biroul de presă al Ministerului Afacerilor Externe a difuzat, azi, un comunicat pe care, sincer vorbind, îl așteptam de cam multișor poveste. Mă refer, desigur, la comunicatul privind primirea de către ministrul afacerilor de externe al României, Teodor Meleșcanu, a ambasadorului Statelor Unite ale Americii, Hans Klemm. Prilej cu care, cei doi oficiali s-au referit la relevanța pe care o are Parteneriatul Strategic dintre România și SUA și au evidențiat importanța dezvoltării continue pe toate palierele sale. În același cadru, partea română a amintit angajamentul Guvernului României, pentru întărirea relațiilor cu SUA, angajament reflectat prin Programul de Guvernare al cabinetului constituit în urma rezultatului alegerilor din 11 decembrie 2016.
Până aici nimic surprinzător, veți spune, atâta vreme cât Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite reprezintă o opțiune esențială, categorică și consecventă, un deziderat vital pentru securitatea și progresul țării noastre. Idee cu valoare de axiomă subliniată de fiecare dată atunci când au loc întâlniri și discuții între oficiali români și americani de la diverse niveluri. În cazul acesta, veți spune, în ce anume ar consta noutatea mult așteptată a comunicatului de presă de azi?
Întru–totul de acord cu dumneavoastră, dar aveți, vă rog, puțintică răbdare și citiți cu mare atenție paragraful următor:,,În cadrul discuțiilor, ministrul afacerilor externe a argumentat ferm necesitatea dialogului direct al Ambasadei SUA, și nu prin intermediulmass media, cu Ministerul Afacerilor Externe și cu autoritățile guvernamentale, în conformitate cu spiritul relațiilor de parteneriat strategic, cu respectarea standardelor și practicilor diplomatice’’.
Nota bene, acesta este paragraful final al comunicatului de presă, dar , fără doar și poate, el poate fi considerat și concluzia textului. Concluzie redactată în formulări în care întâlnim termeni precum ,, a argumentat ferm’’ sau ,,dialog direct ( al Ambasadei SUA cu Ministerul Afacerilor Externe n.n.)și nu prin intermediul mass media’’. Alegații pe carenu le-am prea întâlnit până acum în informațiile difuzate în spațiul public în urma unor asemenea întâlniri între ministerul român de externe și actualul ambasadorul american aflat la post în țara noastră. Deși, sincer să fiu, desele și, de cam multe ori, regretabilele declarații foarte personale ale ambasadorului Hans Klemm, secvențe consemnate fotografic sau gesturi ale domniei sale, puteau – și trebuiau!- să reprezinte motive temeinice pentru o luare de atitudine, decentă dar fermă, în primul rând din partea titularilor portofoliului afacerilor externe din perioada în care domnul ambasador. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, așa încât s-a creat un foarte păgubos precedent care putea risca să devină o cutumă Din partea ambasadorului Hans Klemm, desigur! Ba, să nu greșesc, a existat o tentativă a fostului ministru, Lazăr Comănescu, de a-l invita la o discuție lămuritoare pe domnul ambasador, după ce acesta s-a fotografiat ținând în mâini drapelul așa- numitului Ținut Secuiesc, dar totul a rămas doar la stadiul de… tentativă!
A trebuit , să o recunoaștem, un susținut efort din partea unor analiști politici și ale unor jurnaliști pentru a edifica opinia noastră publică asupra radicalei diferențe dintre asemenea atitudini și declarații lipsite de tact diplomatic și substanța reală a parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, evitând, în acest fel, nedorite și neavenite manifestări de americano-scepticism, care, din păcate, au apărut și proliferează în diverse alte țări. Și de această dată, jurnaliștii postului Antena 3 și ai ,,Jurnalului Național’’ având un merit care trebuie, în mod necondiționat, recunoscut.
Pe bună dreptate, se poate pune întrebarea, de ce tocmai acum- adică, mai bine mai târziu decât niciodată- însuși șeful diplomației române, Teodor Meleșcanu,un diplomat prin excelență, face acest pas? Cel dintâi răspuns ar putea fi acela că, astăzi, suntem în ziua când își începe mandatul Donald Trump, cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite. Eveniment la care au fost invitați să participe președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, și prim-ministrul, Sorin Grindeanu. Cei doi înalți oficiali români luând parte aseară la o cină ,,în format restrâns’’ cu Donald Trump, prilej cu care președintele ales al Statelor Unite a avut, cu demnitarii noștri, un dialog scurt dar plin de semnificații. Eveniment pe care, desigur, presa arondată, l-a bagatelizat cu nedisimulată răutate, atunci când nu l-a ignorat pur și simplu.
Cea de a doua explicație- cred eu, de natură să umple paharul- ar putea fi dată cele mai noi declarații ale ambasadorului Hans Klemm, care a clamat că ,,Statele Unite o susțin ferm pe Laura Codruța Kovesi procurorul șef al DNA și toate instituțiile de luptă împotriva corupției din România’’. Sunt, aici, cel puțin două observații potrivit pe care le-am putea face fără teama de a greși:
Citește pe Antena3.ro
-1) A avut, ambasadorul Hans Klemm, mandat să angajeze Statele Unite, în mod expres, în susținerea Laurei Kovesi? Și dacă DA, din partea cui,de vreme ce administrația Obama era la momentul final, iar noua administrație a Statelor Unite nu își începuse mandatul, atunci când domnul ambasador emitea în spațiul public declarațiile sale foarte-foarte personalizate?
- 2) Avea , ambasadorul Hans Klemm, informații despre recentele și foarte încâlcitele treburi în care nu doar numele ci însăși persoana Laurei Kovesi era implicat? Iar, dacă și de data aceasta răspunsul este tot ,,DA’’, care sunt rațiunile pentru care nu a ținut seama de ele?Sau, poate, a făcut asemenea declarații tocmai pentru a contracara efectele neplăcute pe care le-ar putea avea situațiile menționate asupra multiplu-medaliateicampioanei absolute a anticorupției?
Acestea ar fi, cum spunem, doar două dintre întrebările pe care le poate genera cea mai recentă ieșire în public a ambasadorului Hans Klemm. De fapt, încă o ieșire vădit și tendențios partizană, de care nu putem face abstracție atunci când ne referim la perfect îndreptățita luare de atitudine a șefului diplomației române, Teodor Meleșcanu, pe care trebuie să o salutăm cu toată prețuirea pe care o merită.
Scriu toate acestea și nu pot să nu îmi aduc aminte că, încă de al sosirea sa în România, ambasadorul Hans Klemm, făcea niște patetice declarații despre dorința sa de a cunoaște cât mai multe despre tezaurul spiritual al neamului nostru. Judecând după atât de desele și discutabilele sale gesturi, am impresia că domnia sa a ales doar zicala despre capul plecat pe care sabia nu îl taie. Numai că, după comunicatul de azi al Ministerului Afacerilor Externe, cred că domnia sa trebuie să se gândească foarte serios la învățămintele zicalei: ,,Ulciorul nu merge de multe ori la apă’’.
