Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Auzim prea des 'Toti cei ce ne-au condus dupa comunism au fost incapabili sau hoti, lipsiti de patriotism si de raspundere, urmarindu-si propriile interese; totul in politica a fost minciuna si politica a dus tara de rapa.'
Aceste afirmatii sunt, mai inainte de a fi intr-o anumita masura adevarate, imaginea unei impotente si dovada unei boli cumplite: nihilismul. Niciodata si nimic nu s-a construit pe acest teren.
Se invoca ideea ca istoria Romaniei a meritat sacrificii si suferinte pe care noi nu le mai meritam uitand pur si simplu ca suferinta a existat tot timpul si, desigur, nu numai la noi. Tot catre nihilism si impotenta ne conduce afirmatia ca suntem ca o tara coloniala la discretia unor noi puteri colonialiste precum sunt companiile multinationale care s-au instalat in Romania. Oare ce conteaza cu adevarat pentru cei, nu putini, care isi varsa naduful in acest fel?
Daca nu exista valori si ratiuni obiective ci numai frustrari, dorinte neimplinite si prejudecati despre ceea ce conteaza atunci de aici decurge logic ca nu exista nici adevarurile simple despre ce avem de facut in viata. Suntem condamnati de nihilism. Nu se mai poate, pentru ca e chiar toxic, sa propui astazi reluarea unor vechi activitati economice in pierdere, industrie de dragul industriei, sa pretuiesti 'mari realizari' care masurate in bani inseamna de fapt mari pagube. Adica sa risipesti bani pe care trebuie sa ii iei de undeva – desigur din munca altora – pentru a sustine activitati neviabile.
Si nu e doar atat. Mai putem accepta industrii nocive, devastatoare pentru oameni si natura, aducatoare chiar de moarte (cum au fost foarte multe dintre cele legate, de exemplu, de minerit, metalurgie si petro-chimie)? Cine mai accepta sa cumpere Dacia anilor '70 in locul celei de astazi?
Cine mai accepta sa bea 'nechezol' in loc de cafea? Cine mai accepta sa stea din noapte la coada pentru reusi sa cumpere un litru de lapte? Problema e in alta parte. Cum sa facem fata unei lumi devenita mai nesigura, mai pandita de pericole si mai supusa presiunii banului decat la inceputul drumului nostru in libertate?
Cum sa mai avansam intr-o directie mai buna depasind revolta impotriva a mii de situatii precum cea a sefului ANAF pus acolo pentru a aduce banii ce se cuvin statului dar care inlesneste pe spagi de multe milioane de Euro contrabanda cu tigari si produse petroliere? Sau cea a unei ministre a Justitiei care incovoaie instantele judecatoresti pentru a dobandi o casa care avea un proprietar de drept?In aceste conditii, ce merita – obiectiv, concret si realist – atentia si respectul nostru? Sa nu ne placa cei pe care i-am ales sa ne conduca inteleg.
Temerea pe care o impartasesc este ca orice politica noua sa fie noua doar prin patura celor ce vor face o noua imparteala a banilor publici in interes propriu. Dar sa nu mai avem nicio motivatie pentru a fi noi insine capabili de actiune si de innoire e indamisibil. Pana la capat, nihilismul e drumul catre si mai multa indisciplina, batjocura si coruptie.
