Conflict cu autoritatea

Frica! Da! Poate ca ar fi fost mai nimerit sa-i spun asa. Frica despre care unii spun ca ne ajuta sa trecem prin viata, supravietuind de fapt propriei noastre vieti, ramasa ascunsa undeva in adancul firii ca un animal haituit de spaime si boli, animal odata nobil, de Rai, acum o biata gloaba plina de bube spre care se tarasc larvele propriilor noastre renuntari, fara lumina din ochi ce ar fi trebuit sa insufleteasca fiinta.

Frica! Da! Poate ca ar fi fost mai nimerit sa-i spun asa. Frica despre care unii spun ca ne ajuta sa trecem prin viata, supravietuind de fapt propriei noastre vieti, ramasa ascunsa undeva in adancul firii ca un animal haituit de spaime si boli, animal odata nobil, de Rai, acum o biata gloaba plina de bube spre care se tarasc larvele propriilor noastre renuntari, fara lumina din ochi ce ar fi trebuit sa insufleteasca fiinta.
Supravietuire - ce cuvant infect, prea plin de toate renuntarile noastre, prea adanc ridat de sensurile lasitatilor noastre, prea ridicat in slavi si pus la rang de mare arta de toate meschinele, josnicele compromisuri de zi cu zi.
Frica! Da! Frica ce ne poarta pasii spre tot ce nu ne reprezinta de fapt. De la un sef imbecil dintr-o slujba pe care o dispretuim de fapt, pana la confortul putred al unui mic S.R.L. incarcat de vise ratacite sau mai rau, de aspiratii ce nu au existat vreodata, numit generic "casnicie". Daca nu ar fi fost frica asta ai fi reusit, poate, sau macar ai fi incercat sa-ti traiesti iubirea dincolo de "dualitatea intaiului termen" si nu sa umpli cu zgura ei toate gropile de gunoi ale lumii.

Frica asta de ziua de maine si de tot ce reprezinta ea. Asta ne face mici, mici de tot in fata oricui e mai imbecilizat de viata ca noi, plecand de la un biet cap de creta ce ne ameninta cu lipsa amaratului de carnat de a doua zi, fluturandu-ne prin fata ochilor, cu un zambet cretin plin de satisfactia unui stapan al destinelor, un carnet de amenzi rutiere, pana la o mama ce-si ameninta copilul cu o soarta infioratoare daca nu o dezvinovateste de toate blestemele care, crede ea, au apasat asupra soartei ei. Daca nu preia pe umerii lui neformati inca, de copil, toata greutatea ratacirii din viata ei si a barbatului ei, a neamului, a semintiei ei.

Conflict cu autoritatea i-am spus totusi pentru ca orice medic demn - desi e o specie pe cale de disparitie demnitatea asta a actului medical - orice medic, si nu trebuie sa fie neaparat psiholog sau psihiatru, iti va spune negresit ca e un semn de sanatate mintala conflictul asta cu autoritatea de orice natura ar fi ea.

De la mama, sora, profesor, procuror vandut, judecator necinstit, politician lipsit de morala, pana la un presedinte betiv, trecand prin toate formele de indobitocire mai mult sau mai putin voalata doar spunand simplu: NU! Atat: NU! N-am sa va las sa-mi manjiti visele cu respiratia voastra imputita duhnind de toate hoiturile viselor lumii pe care le-ati sfasiat cu dintii si ghearele voastre innebunite de frica. Toate, dar toate lesurile alea de vise, si fiecare din ele a fost odata un Inorog!
Nu va voi lasa!
Va va mai spune acel ipotetic cadru medical sau parinte, daca sunteti foarte norocosi si nu a uitat inca de sine, ca de aici se naste practic, promisiunea certa a unui maine putin mai bun. Nu mult, putin! Dar cu siguranta drumul "pana la soare si inapoi pe jos", incepe cu primul pas!